Genotipul uman este alcatuit din 80. 000-100. 000 de gene ce insumeaza in jur de 3 miliarde de nucleotide. Aceasta complexitate este ilustrata si de capacitatea organis-mului uman de a sintetiza aproximativ 80. 000 de proteine diferite.
Genele umane variaza intre limite largi ca lungime, cuprinzand adesea sute de ba- ze insa doar despre aprox. 10% din genom se stie ca include secventele codificatoare ale proteinelor (exoni). Intercalate cu genele se gasesc numeroase secvente noninforma- tionale (introni). Aflarea de noi informatii asupra structurii genelor si a functiilor acestora impunea o cunoastere detaliata a codului genetic.
Astfel a demarat Proiectul Genomului sa determine secventa celor 3 miliarde de perechi de baze azotate ce alcatuiesc ADN-ul uman, cu precizia de o eroare estimata/10. 000 de baze stocarea informatiei obtinute intr-o baza de date dezvoltarea metodelor si tehnologiilor pentru studiul acestor date sa dea raspunsuri problemelor etice, legale si sociale care pot aparea in urma studiilor.
S-a elaborat astfel un plan pus in aplicare din 1991, esalonat pe 15 ani si care sa coste in jur de un dolar pe nucleotida.
Una dintre ideile de baza era sa se inceapa cu alcatuirea unei harti a cromozomilor, pe care sa fie localizate genele, prin identificarea unui marcator genetic la fiecare 2 mi- lioane de baze (in medie). Marcatorul este orice sectiune scurta a unui ADN care poate fi recunoscuta printr-o sectiune asociata a carei secventa este cunoscuta. Din cauza modu- lui in care sunt legate cele doua spirale ale ADN-ului, fiecare segment are un singur complement. Daca acel complement este dat, segmentul poate fi recunoscut. Exista deja banci de gene care detin complementele unor secvente cunoscute de ADN.
Primii doi ani au fost consacrati gasirii acestor marcatori-index. Cercetarile au avut utilitate imediata, ducand la crearea unei harti mai detaliate si usurand munca de cauta- re a unei anumite gene.
Acest prim succes a determinat cresterea numarului de participanti la HGP, impli- candu-se europenii (centrul Sanger din Marea Britanie, laboratoare din Franta si Ger- mania) si Japonia. O data cu atingerea acestui scop intermediar (o ciorna a proiectului) s-a stabilit o noua directie de cercetare: identificarea variatiilor individuale ale genomu- lui uman. Chiar daca 99, 5%din secventele de ADN sunt identice la toata populatia, micile variatii pot avea un impact major asupra raspunsului la diferitele boli, rezistenta la bac- terii, virusi, toxine si substante chimice, precum si la tratamentele medicamentoase.
Se dezvolta metode pentru a detecta diferitele tipuri de variatii, in special cele de tip SNP (single nucleotide polymorphism) care apar cu o frecventa de 1/250 de baze. Cerce- tatorii spera ca aceste studii sa ajute la identificarea corelata a genelor asociate cu boli complexe ca diabetul, cancerul, afectiunile vasculare si unele boli mintale. Aceste corelari sunt greu de stabilit ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
