Inceputurile medicinei moderne
In 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood, in care arata ca inima functioneaza ca o pompa care asigura circulatia neintrerupta a sangelui.
Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descopera capilarele sanguine, in timp ce in Anglia medicul Thomas Willis (1622 - 1675) vasele de la baza creierului.
Thomas Sydenham (1624 - 1689), medic englez, face descrieri clinice amanuntite ale malariei, recunoaste deosebirea dintre scarlatina si pojar si face observatii epidemiologice.
In anul 1632 a fost introdusa Chinina in tratamentul malariei, prima substanta cu adevarat eficace in tratarea bolilor.
In Italia, catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 - 1771) iar Lazzaro Spallanzani (1729 - 1799) infirma teoria generatiei spontane.
In 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 - 1823]] introduce metoda vaccinarii anti-variolice.
Medicina in secolul al XIX-lea
Numeroase descoperiri au condus la progrese importante in diagnosticul si tratamentul bolilor precum si in dezvoltarea interventiilor chirurgicale.
In jurul anului 1819, in Franta, Rene Laennec (1781 - 1826) introduce stetoscopul, pana astazi cel mai utilizat instrument in examinarea medicala.
Lucrarile lui Marie Bichat (1771 - 1804), in Franta, asupra tesuturilor pun bazele histologiei, in timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 - 1902), in Berlin (Germania)studiaza substraturile anatomo-patologice ale bolilor si emite cunoscuta teorie a patologiei celulare.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
