Henri Poincare

Aproape un secol ne desparte de timpurile de cand geniul Poincare uimea cu spectrul sau larg al gandului stiintific intreaga elita a contemporanilor sai. Numele lui Poincare se afla alaturi de Newton si Arhimede, fiind un pisc enorm in lantul ratiunii si gandirii umane. Istoricul american E. Bell l-a numit ca ultimul universalist. Ultimul, deoarece Poincare impreuna cu Hilbert au incheiat lantul marilor matematicieni cu titlul de universalisti. In timp de 30 ani de lucru continuu Poincare a lasat lucrari fundamentale practic in toate ramurile matematicii, ceea ce l-a facut lider recunoscut de contemporanii sai. Autoritatea Nr. 1 a timpului asa il numeau colegii, s-a nascut la 29 aprilie 1854 in orasul Nancy (Lorraine, Franta). Tatal sau Leon Poincare la varsta de 26 ani imbina cu succes profesia de medic, farmacist si lector la facultatea de medicina. Madam Poincare se ocupa cu casa si educatia fiului Henri si fiicei Alina. Parintii si rudele apropiate au observat in micul Henri o distractie neobisnuita, ceea ce ii ingrijora foarte mult. Aceasta calitate l-a insotit pe parcursul vietii, datorita carui fapt au fost povestite multe legende. Insa nimeni nu presupunea, ca distractia lui Henri este nu altceva decat o dovada a calitatii innascute de a se izola de realitatea inconjuratoare. Imbolnavindu-se de difterite Henri a stat la pat cateva luni, dar drept urmare a acesteia a fost paralizarea picoarelor si a muschilor laringiali. Henri a fost tintit la pat cu amprenta tacerii pe buze. Puterile foarte greu se intorceau la organismul slabit. Paralizia picioarelor s-a tratat mai repede, dar treceau lunile, iar micul Henri nu spunea nici un cuvant. Aceasta l-a facut sa devina foarte atent la sunetele lumii inconjuratoare. Auzul a devenit unica sursa de legatura cu lumea exterioara. Deja peste mai multi ani, psihologii au determinat la renumitul invatat o proprietate foarte rara, si anume asimilarea colorata a sunetelor, in rezultatul careia fiecare vocala se asocia cu o culoare. Aceasta calitate l-a insotit pe Henri Poincare pe parcursul intregii vieti. Spre fericire, cu timpul Henri a inceput sa vorbeasca, insa s-a schimbat atat fizic cat si moral, devenind foarte timid. Parintii au luat decizia de a-i face studiile in conditii casnice cu profesorul Alphonse Guyntzelin om foarte invatat si erudit, pedagog innascut. Lectie dupa lectie procesul de invatamant trecea intr-un mod foarte interesant. Biologia, geografia, istoria, gramatica se asimilau de catre Henri atat de usor incat nici nu aparea necesitatea de a nota in caiet. Profesorul s-a mirat foarte mult de capacitatea elevului de a face calcule in minte. Astfel Henri foarte rar avea necesitatea de a scrie. Unui observator strain i s-ar parea ca invatatorul pur si simplu sta de vorba cu elevul despre multe si marunte. Memoria auditiva a lui Henri, excelenta de la natura a devenit si mai fina dupa aceste lectii, insa au servit dezvoltarii neglijarii scrisului. Aceasta calitate n-au ...