Date generale si definitie
În natură, nimic nu este permanent şi imuabil ci totul se găseşte într-o continuă transformare şi evoluţie. Prin urmare, schimbările afectează şi vegetaţia forestieră, mai ales în privinţa compoziţiei acesteia, care se modifică mai mult sau mai puţin.
Procesul de modificare în timp a compoziţiei floristice de pe o suprafaţă oarecare de teren, ca rezultat al eliminării şi înlocuirii unor specii prin altele, a fost denumit succesiunea vegetaţiei (Negulescu, 1955).
Succesiunea este un proces general şi neîntrerupt, care are loc atât în păduri virgine cât şi în cele cultivate, naturale sau artificiale, şi care contribuie la evoluţia la scară geologică a ecosistemelor forestiere. În plus, prin faptul că depinde integral de eliminarea naturală, se consideră că succesiunea reprezintă un proces culminant în ansamblul proceselor colective specifice pădurii.
Fazele succesiunii
Succesiunea vegetaţiei constă dintr-o serie de stadii (faze) care alcătuiesc o serie succesională şi care au fost diferenţiate de Clements (1916, 1928) în ordinea următoare:
1. Denudarea teritoriului, datorată acţiunii unor factori perturbanţi topografici (alunecări, eroziune, depunere), climatici (secetă, îngheţ, zăpadă, vânt) sau biotici (prin acţiunea umană – prin incendii,defrişări – sau a altor organisme – insecte, ciuperci, rozătoare, cervide etc.).
2. Migraţia speciilor disponibile spre habitatul “proaspăt” (gol sau denudat prin acţiunea factorilor perturbanţi) şi “umplerea” nişelor ecologice vacante.
3. Eceza (colonizarea), prin care speciile imigrate se adaptează noului lor mediu de viaţă. Această fază include procesele de germinare a seminţelor şi răsărire a plantulelor, creştere şi înmulţire (reproducere) a arborilor. Prin gruparea (agregarea) ulterioară a acestor organisme, mai devreme sau mai târziu, se ajunge la:
A fost prezentat in cadrul Facultatii de silvicultura SUCEAVA
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.