Structura și dinamica personalității

Personalitatea este cea mai complexa si adeseori cea mai dramatica realitate umana cu care luam contact si pe care urmeaza s-o influentam, s-o amelioram sau s-o schimbam; ea, personalitatea, reprezinta principalul ghid in modelarea concreta a elevului. Numai cunoscandu-i laturile, structura, finalitatea vom putea selecta si utiliza cele mai potrivite mijloace, metode, procedee de influentare educative.

Motto:

"Dintre lucrurile cele mai de pret pe care le are omul, acela de a fi capabil sa se introspecteze, de a incerca sa-si descifreze propria personalitate, mi se pare a fi un lucru de o insemnatate exceptionala." Mulk Raj Anad

Structura personalitatii include:

- Subsistemul de orientare al personalitatii (motive, interese, aspiratii, inclinatii, convingeri, idealul de viasp);

- Subsistemul bioenergetic al personalitatii - Temperamentul;

- Subsistemul instrumental al personalitatii - Deprinderi, priceperi, obisnuinte, aptitudini si capacitati, creativitatea si potentialul creativ;

- Subsistemul relational valoric si de autoreglare - Caracterul

Metode si tehnici de cunoastere a personalitatii

- Observatia

Observatia ca metoda de cercetare psihologica, consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale elevului (sau ale grupului) ca si al contextului situational al comportamentului.

Continuturile observatiei sunt reprezentate de simptomatica stabila, adica trasaturile bio-constitutionale ale individului (inaltimea, greutatea, lungimea membrelor, circumferinta craniana) ca si trasaturile fizionomice, precum si de simptomatica labila, adica multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi: conduita verbala, cea motorie, amnezica, inteligenta si varietatea expresiilor afectiv-atitudinale

- Experimentul

a) Experimentul de laborator presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obisnuita de viata si activitate si introducerea intr-o ambianta artificiala anume creata (camere special amenajate, aparatura de laborator, conditii si programe de desfasurare a experimentelor bine determinate, deseori obligatorii.

b) Experimentul natural presupune aplicarea probei sau a sarcinii declansatoare intr-un cadru obisnuit, familiar de existenta si activitate a individului.

c) Experimentul psiho-pedagogic poate fi de doua feluri: constatativ (urmareste fotografierea, consemnarea situatiei existente la un anumit moment dat) si formativ (tinteste spre introducerea in grupul cercetat a unor factori de progres, in vederea schimbarii comportamentului, schimbare constatata prin compararea situatiei initiale cu cea finala.

- Convorbirea

Convorbirea este o discutie angajata intre cercetator si subiectul investigat care presupune: relatia directa de tipul fata in fata intre cercetator si subiect (elev), sinceritatea partenerilor implicati, abilitatea cercetatorului pentru a obtine angajarea autentica a subiectilor in convorbire; empatia cercetatorului.

Spre deosebire de observatie si experiment, prin intermediul carora investigam conduitele, reactiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai directa a vietii interioare a acestuia, a intentiilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiratiilor, conflictelor, prejudecatilor si mentalitatilor, sentimentelor si valorilor subiectului.

- Ancheta psihologica

Ancheta, ca metoda de cercetare psihologica presupune recoltarea sistematica a unor informatii despre viata psihica a unui individ sau a unui grup social, ca si interpretarea acestora in vederea desprinderii semnificatiei lor psihocomportamentale.

in cercetarea psihologica sunt utilizate doua forme:

- ancheta pe baza de chestionar

- ancheta pe baza de interviu