Omul, din toate timpurile, a fost o fiinta duala care inglobeaza o latura materiala, dar si una spirituala. Cele doua laturi converg intr-un tot prin care se defineste omul. Totalitatea trairilor sale este deci marcata de aceasta dualitate care se extinde asupra intregii sale vieti, indiferent de domeniul de abordare al acesteia.
Datorita acestei complexitati a vietii umane, atunci cand se pune in discutie o latura a calitatii vietii, sau calitatea vietii per ansamblul ei, este necesara o abordare holistica, in care elementele participante la crearea conjuncturii sa fie analizate in functie de conexiunile si inter-relatiile in care sunt implicate, pentru a li se putea analiza si cuantifica influenta.
Hrana umana
Hranirea este pentru orice fiinta vie una din functiile biologice de baza prin care se defineste viata biologica.
Hrana este definita ca suportul material al hranirii prin care se intretin functiile vitale ale organismului si se permite multiplicarea acestuia in vederea perpetuarii speciei. Din acest punct de vedere hrana este o necesitate materiala, care ofera organismului suport structural si energetic existentei, bunei functionari, cresterii si dezvoltarii si in final multiplicarii. Hrana este preluata din exterior si introdusa in interiorul organismului unde sufera modificari astfel incat capata particularitati specifice acestuia. Ea aduce din mediu baza materiala si energia necesara vietii. Prin aceasta hrana este un element de relatie cu mediul. Fiind un element extern organismului, ea poate fi adecvata sau neadecvata, inscriindu-se in alt sistem de dualitate bine/rau, folositor/nefolositor, antientropic/entropic (Lehninger 1973).
Hrana este buna daca este folositoare, adica asigura toate necesitatile trofice ale organismului uman si este rea/nefolositoare daca determina imbolnavirea organismului. in felul acesta ea poate avea atat caracter antientropic cat si entropic. Aceasta abordare reprezinta este insa simplista, suficienta pentru a defini hrana animalelor salbatice in demersul lor nutritiv natural.
Hrana omului nu poate fi definita atat de simplist. De aceea termenul de hrana nici nu este intrutotul adecvat, ci este utilizat termenul de aliment.
Alimentul este definit ca bunul material de folosinta umana utilizat pentru satisfacerea nevoilor nutritive de ordin structural, functional si energetic al organismului.
Hrana omului este reprezentata deci de alimente. Acestea prezinta o mare varietate. Pot fi alimente preluate din mediu si utilizate ca atare (Exp. fructe de padure), dar, de cele mai multe ori, alimentele inglobeaza un demers economic (Exp. cresterea plantelor sau animalelor), o prelucrare mai mult sau mai putin complexa (Exp. fabricarea produselor lactate, a branzeturilor, a vinului, a berii, etc.) prin care materia prima naturala a fost transformata conform vointei umane.
Scopul primordial al alimentului este satisfacerea nevoii de hranire, asigurarea acestei necesitati vitale facandu-se cu conferirea sanatatii organismului. Latura primordiala a calitatii vietii este deci sanatatea organismului uman. in acest context alimentatia trebuie privita ca procesul de asigurare optima a necesitatilor nutritive ale organismului, care sa nu induca efecte negative, astfel incat sa asigure sanatatea umana. Pentru a realiza acest scop alimentele trebuie sa fie suficiente cantitativ si sa prezinte anumite conditii de calitate care sa satisfaca necesitatile.
Calitatea alimentelor
Calitatea este o notiune complexa, a carei dimensiune trebuie definita si delimitata clar. Cand se face referire la calitatea unui produs, (alimentar sau nealimentar) aceasta poate fi definita, din punct de vedere al consumatorului, ca ansamblul insusirilor unor valori de intrebuintare. Calitatea produselor se realizeaza (se confera produsului) in procesul de conceptie (cercetare - proiectare) si de productie a bunurilor si aceasta se manifesta (devine perceptibila) in procesul de consum (de utilizare a produsului).
Valoarea de intrebuintare, la randul ei, exprima gradul in care un produs satisface nevoia multidimensionala a omului. Cand se face referire deci la valoarea de intrebuintare a unui produs de folosinta umana aceasta include parametrii tehnici, economici, de utilitate, care apartin laturii materiale, dar si parametrii estetici, care apartin laturii spirituale.
Dimensiunile calitatii alimentului sunt deci calitatea senzoriala, calitatea nutritiva, inocuitatea, calitatea igienica (salubritatea), prospetimea, lipsa falsificarilor si calitatea estetica (Banu si colab. 2002).
1. Calitatea senzoriala este reprezentata de anumite insusiri senzoriale ale alimentului pe baza carora omul accepta sau respinge consumul acestuia.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
