Crearea Uniunii Europene

Uniunea Europeană a fost înființată în mod oficial când Tratatul de la Maastricht al cărui principali arhitecți au fost Helmut Kohl și François Mitterrand a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Tratatul a dat EEC denumirea de Comunitatea Europeană, chiar dacă a fost menționată ca atare înaintea tratatului.

Uniunea Europeană este un grup format din 27 de țări din Europa.

Aceste țări și-au unit forțele pentru ca cetățenii lor să aibă o viață mai bună, mai ușoară și mai sigură. Au decis să lucreze împreună și să se ajute reciproc.

Ideea creării Uniunii Europene a apărut după ce Europa s-a confruntat cu două mari războaie. Țările din Europa și-au dat seama că este mai bine să lucreze împreună decât să se lupte între ele. La început, numai 6 țări din Europa au început să lucreze împreună: Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Țările de jos. După aceea, tot mai multe țări li s-au alăturat și a fost creată Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană este o entitate politică, socială și economică, compusă din 27 țări în prezent. Este considerată a fi o construcție “sui generis” (nemaîntâlnită până acum, care nu poate fi calificată în funcție de criterii deja existente), situându-se între federație și confederație (într-un sistem federal, deciziile importante sunt luate de către un organ comun, căruia statele membre îi sunt subordonate, în timp ce într-un sistem confederal, hotărârile se iau în unanimitate de către ansamblul statelor membre).

Primul pilon este constituit din Comunitățile europene (în prezent doar doua - CE și EURATOM, deoarece Tratatul CECO a fost în vigoare pe o durată de 50 de ani, durată care a expirat în 2002). În centrul acestui pilon, cel mai important rol îl are fosta Comunitate Economică Europeana (CEE), redenumită prin Tratatul de la Maastricht “Comunitatea Europeană”. Această schimbare terminologică nu a fost întamplătoare, ea fiind în realitate expresia voinței semnatărilor TUE de a extinde competențele comunitare și la domenii non-economice. Specific acestui pilon este structură de conducere a Comunităților europene, modul de luare a deciziilor cu totul inedit în dreptul internațional. Astfel, Comunitățile (din cadrul primului pilon al Uniunii Europene) constituie un exemplu unic de organizație supranațională, adică o organizație creată prin transferul de suveranitate de la statele membre la Comunități.

Cel de-al doilea pilon acoperă dispozițiile referitoare la politica externă și de securitate comună (PESC) a Uniunii Europene. Această politică este definită și pusă în aplicare de către Uniune și statele membre și marchează ridicarea cooperării politice dintre statele membre la nivel de politică comună și în consecință, includerea ei într-un cadru instituțional specific. Obiectivele PESC vizează salvgardarea valorilor comune, intereselor fundamentale și independenței Uniunii, precum si menținerea păcii si securității internaționale. Uniunea instaurează o cooperare sistematică între statele membre și pune în aplicare acțiuni comune în domeniile în care aceste state au în comun interese importante.

1. https://european-union.europa.eu/easy-read_ro

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Uniunii_Europene

3. https://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Scurt%20istoric%20al%20constructiei%20UE.pdf

4. https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/history-eu_ro