Tehnologia de cultivare în sistem biologic la phasoleus vulgaris

Lupta biologica a fost definita de Organizatia Internationala de Lupta Biologica (O.I.L.B.) ca o metoda de lupta cu organismele daunatoare culturilor agricole si silvice cu ajutorul altor organisme vii sau cu produse ale activitatii lor metabolice. In felul acesta, in lupta cu bolile plantelor sunt incluse si antibioticele, ca produse ale activitatii unor microorganisme si a altor vietuitoare.

Sunt putine produse destinate luptei biologice cu patogenii, care sunt folosite in prezent, deoarece majoritatea metodelor de combatere biologica a patogenilor sunt inca in faza de cercetare, in comparatie cu metodele biologice folosite in combaterea daunatorilor animali. Aceste metode, datorita avantajelor mari pe care le prezinta, si anume: lipsa de toxicitate fata de animale si oameni, a fitotoxicitatii reduse si a caracterului nepoluant, urmeaza sa ocupe un loc mai important in viitor in combaterea bolilor plantelor.

Combaterea biologica se poate realiza prin: bacteriofagie, hiperparazitism, prin antagonismul dintre microorganisme, prin dezvoltarea mai buna a plantelor si prin folosirea unor insecte.

Bacteriofagii sunt foarte raspanditi in natura, de cele mai multe ori insotind populatiile bacteriene. Experimental, s-a reusit in unele cazuri reducerea infectiei cu ajutorul bacteriofagilor. Astfel s-au obtinut rezultate pozitive in dezinfectarea semintelor de bumbac contaminate cu Xanthomonas axonopodis pv. Malvacearum, precum si in tratamente fata de bacteriile Agrobacterium tumefaciens, Pantoea stewartii subsp. Erwinia carotovora subsp. carotovora, Pseudomonas syringae pv. Tabaci s.a.

Introducerea in practica a fagoterapiei intampina greutati mari, datorita costului ridicat, pentru obtinerea unei biomase de bacteriofagi. Bactoriofagii nu sunt penetranti (bacteriile sunt in interiorul tesuturilor), sunt foarte sensibili la actiunea razelor solare, induc cu multa usurinta rezistenta bacteriilor fata de bacteriofagi (lizogenie), sunt foarte specifici..

1.ROLUL MIJLOACELOR DE COMBATERE BIOLOGICA

Combaterea integrata a bolilor si daunatorilor din agricultura este o metoda care s-a elaborat ca o reactie la folosirea excesiva a pesticidelor organosintetice si mai ales a celor cloroderivate (DDT, HCH, etc.)

Dupa cum s-a constatat, utilizarea pe scara larga a acestor produse prezinta numeroase efecte secundare negative, cum sunt:

- Poluarea mediului ambiant;

- Aparitia de forme rezistente;

- Inmultirea in masa a unor daunatori cunoscuti altadata ca inofensivi;

- Distrugerea echilibrului biologic natural.

Combaterea integrata reprezinta un sistem de reglare a populatiilor de daunatori, care tinand seama de mediul specific si de dinamica speciilor luate in considerare, foloseste toate tehnicile si metodele corespunzatoare intr-un mod cat se poate de compatibil, pentru a mentine daunatorii la un nivel la care sa nu produca daune economice.

Prin cercetarile efectuate in diferite tari, s-a ajuns la concluzia ca lupta integrata nu trebuie sa se bazeze pe organisme izolate dintr-un ecosistem, ci pe toate organismele vegetale si animale (flora si fauna) ce populeaza agrobiocenoza respectiva, cu toate legaturile reciproce existente intre ele. Numai in acest fel se pot dirija interrelatiile existente, in defavoarea organismelor daunatoare si in favoarea celor utile.

Cunoscandu-se legaturile reciproce dintre organismele unei agrobiocenoze, prin noul procedeu se urmareste reducerea populatiei daunatorului la o densitate minima, practic inofensiva, care nu justifica efectuarea unor cheltuieli cu aplicarea tratamentelor. In consecinta, veriga de baza a luptei integrate o constituie principiul prin care nu se urmareste eradicarea totala a daunatorului in urma aplicarii diferitelor mijloace de combatere, ci mentinerea lui la un nivel la care sa nu produca pagube (sub pragul de daunare economica), prin asa-zisa ,,metoda a campului murdar.

Acest procedeu prezinta avantajul ca evita efectuarea unor cheltuieli inutile si, in acelasi timp, asigura supravietuirea dusmanilor naturali (paraziti si pradatori), care au un rol determinant in evolutia daunatorului).

1.1Elementele necesare pentru aplicarea luptei biologice

Pentru a folosi cu succes combaterea biologica este necesar sa fie cunoscute in prealabil o serie de elemente si in primul rand mecanismele naturale ce contribuie la reglarea densitatii numerice a speciilor cu importanta economica, cum sunt:

- Evidenta speciilor de animale daunatoare pe zone (alcatuirea hartilor de raspandire a daunatorilor);

- Dinamica speciilor daunatoare impreuna cu speciile antagoniste (paraziti si pradatori); raportul numeric optim in favoarea dusmanilor naturali exclude folosirea tratamentelor chimice;

- Ciclul biologic al speciilor daunatoare dintr-o anumita zona, in stransa corelatie cu factorii ecologici (abiotici si biotici);

- Densitatea numerica la speciile cheie (specii cu importanta economica mai mare);

- Pragul economic de densitate a populatiilor (PEDP), care sa justifice aplicarea tratamentelor chimice; valorile pragurilor variaza in functie de specia daunatoare, specia de planta si faza de dezvoltare, agrofond, lucrarile aplicate, conditiile climatice.

Fata de marile dezavantaje ale metodei chimice, s-a pus problema inlocuirii acesteia cu alte mijloace de combatere nepoluante. In general, s-a pus problema reconsiderarii intregului sistem de combatere folosit pana atunci, mai ales privind inlocuirea metodei chimice prin metode biologice.

In noua orientare de protejare a plantelor, procedeul este cunoscut sub diferite denumiri, ca: lupta armonioasa, amenajata, rationala, biocenotica, etc., fiecare dintre acestea cuprinzand, pe langa lupta biologica, tot arsenalul de mijloace si metode care contribuie la eliminarea in cel mai inalt grad a metodei chimice, urmarindu-se in final, obtinerea unei combateri

Bilteanu Gh., Solontai Al., Vasilica C., Birnaure V., Borcean I. Fitotehnie.- Bucuresti, 1991

- Prof. Dr. Mihail Dumitru si colab.; ,,Cod de bune practici agricole" vol. I, Ed. Expert, Bucuresti 2003.

- A.Fitiu, ,,Ecologia si protectia mediului", Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca, 2003

- I.Toncea, ,,Ghid practic de agricultura ecologica", Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca, 2002