Coloranți

INTRODUCERE

Coloranții utilizați în industria alimentară reprezintă o clasă importantă de aditivi alimentari. Aceștia sunt compuși chimici responsabili de aspectul produselor alimentare. Utilizarea lor pe scară largă este determinată de creșterea exigenții cumpărătorilor față de calitățile estetice ale produsului alimentar aflat în comerț.

În procesul tehnologic, mai ales la tratarea termică, multe produse își pierd sau își modifică culoarea. Uneori culoarea se modifică în timpul păstrării produsului, iar aceste modificări influențează negativ aspectul alimentelor și reduc din calitatea senzorială, în consecință produsul nu mai este cumpărat, iar producătorul caută noi metode să satisfacă capriciile clientului. Aceste cauze se referă în general nu doar la coloranți, ci și la aromatizatori, conservanți și alți aditivi folosiți pentru a crea ”produsul perfect” pe care îl cere consumatorul. Odată cu necesitatea scrierii tuturor ingredientelor pe eticheta produsului, cumpărătorii sunt cei care trag mesajul de alarmă, se pare că datorită dorințelor și exigenții, totuși ”și-au făcut-o cu mâna lor”.

Coloranții alimentari sunt niște compuși chimici care au proprietatea de a colora produsele pentru a restabili culoarea naturală, sau mai nou, pentru a oferi o nuanță nouă.

Culoarea substanțelor chimice se datoreză prezenței în moleculă a unor grupe funcționale numite cromofore, care absorb selectiv diferite radiații ale luminii.

Colorantul este o substanță naturală sau obținută prin sinteză chimică, care într-o cantitate foarte mică este capabilă să imprime culoarea sa altor compuși cu care intră în contact:piele, materiale textile.

Dacă foarte mulți coloranți naturali erau cunoscuți încă din antichitate: indigoul, șofranul, purpura, primul colorant chimic a fost negrul de anilină, obținut de William Henry Perkin în 1856, prin oxidarea anilinei cu bicromat de potasiu.

Coloranţii sunt substanţe organice naturale sau sintetice colorate, care absorb lumina in domeniul vizibil al spectrului si au proprietatea de a colora corpurile pe care sunt aplicate(fibre textile, piele, hârtie, etc.), rezista in timp la lumina, spălare, frecare. Culoarea substanţelor se datorează prezentei in molecula a unor grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori, care absorb selective diferite radiaţii ale luminii, fiecărui cromofor corespunzându-i una sau mai multe benzi de absorbţie in spectrul vizibil.

Poziţia benzilor de absorbţie ale fiecărui cromofor este influenţata de existenta in molecula a altor cromofori, nuanţa culorii unei substanţe colorate depinzând de întreaga structura chimica a substanţei.¬

Cele mai importante grupe cromofore sunt:

a) grupa nitrozo -N=O

b)grupa nitro -NO2

c)grupa azo -N=N-

d)grupa cetonica -C=O

e)dubla legătura >C=C<

Substanţele care conţin in molecula lor unul sau mai mulţi

cromofori si se numesc cromogene si sunt colorate. Pentru ca o substanţa sa devină si mai colorata, trebuie sa contina in molecula, pe lângă cromofori, si alte grupe, numite auxocrome.

Principalele grupe auxocrome sunt:

a)grupa amino -NH2

b)grupa hidroxil fenolica ( si derivaţii ei alchilati)

Grupele auxocrome, pe lângă faptul ca imprima substanţei proprietatea de a colora, produc o închidere si o intensificare a culorii.

CAPITOLUL I

COLORANTI

1.1 Clasificarea coloranţilor

Coloranţii se clasifica tinand cont de doua criterii de clasificare:

structura lor chimica si după proprietatile lor tinctoriale( comportarea lor fata de fibre).

După structura lor chimica se deosebesc următoarele clase de coloranţi:

a)coloranţi azoici---conţin in molecula lor drept grupe cromofore una sau mai multe grupe azo, -N=N- si sunt coloranţii cei mai raspanditi si cei mai uşor de preparat

b)coloranţi antrachinonici---care deriva de la antrachinona

c)coloranţi trifenilmetanici---din clasa trifenil-metanului

d)coloranţi indantrenici

e)coloranţi de indigo

f)coloranţi de sulf.