Asolamentele și sistemele de asolamente

Prin asolament se intelege repartitia diferitelor culturi pe sole intr-o exploatatie agricola ,iar succesiunea lor in timp si in ciclul stabilit se numeste rotatie.

Asolamentul este masura agrotehnica cea mai rentabila,deoarece nu necesita intervetii speciale, cu exceptia perceperii celor care conduc exploatatia agricola.

Pentru realizarea asolamentului,terenul unitatilor agricole(exploatatiilor),se imparte in mai multe sole,pe fiecare repartizandu-se o anumita cultura sau un grup de culturi cu cerinte agrobiologice asemanatoare.Fiecare cultura poate ocupa anual una sau mai multe sole,sau numai o parte dintr-o sola.Sola ocupata de doua sau mai multe culturi parta numele de sola mixta sau combinata.

In anumite cazuri,o cultura ramane doi sau mai multi ani pe aceeasi sola,ceea ce se numeste monocultura(ex. porumbul,graul de toamna etc.). Daca pe o sola se cultiva mai multi ani o leguminoasa perena(lucerna,trifoi,sparceta),se vorbeste de sola saritoare. Cultura premergatoare este cultura sau grupul de culturi care a ocupat o sola anul anterior si care exercita o anumita influenta asupra culturii urmatoare.Aceasta influenta se poate resimti 2-3 ani si chear mai mult.Pentru intocmirea corecta a unui asolament,cu o rotatie rationala a culturilor se au in vedere cateva criterii:

a. Criterii economico-organizatorice. Asolamentul trebuie sa cuprinta,in primul rand, acele culturi si intr-o astfel de proportie,incat in conditiile date de clima si sol sa asigure productii ridicate si cu un profit cat mai mare cultivatorului.

In fiecare zona de cultura,trebuie sa se tina seama de:clima si sol,relief,expozitie,adancimea apei freatice,prezenta surselor de apa de irigatii.Trebuie avuta in vedere existenta retelei de drumuri,necesitatea folosirii rationale a fortei de munca si a mijloacelor mecanica.de existenta in zona a unor fabrici de zahar,de ulei,de conserva, de distanta fata de centrele populate ,de preturile si de posibilitatea de valorificare a produselor agricole etc.

b. Criterii tehnice. Forma,marimea si amplasarea solelor trebuie sa permita un grad cat mai ridicat de macanizare. Forma ptima a acestora este cea dreptunghiulara sau patrata.Pe terenurile in panta,solele sunt dreptunghiulare sau trapezoidale,mai mici decat pe terenurile plane si orientate cu latura mare pe directia curbelor de nivel.

c. Criterii agrobiologice. Se refera la cerintele plantelor cultivate fata de rotatie,in functie de particularitatile lor biologice. Fiecare planta foloseste din sol substante nutritive in cantitati diferite si numai anumite elemente.

In general,plantele care consuma mult azot,fosfor sau potasiu nu trebuie sa ur,eze una dupa alta fara aplicarea ingrasamintelor respective.Plantele mari consumatoare de apa trebuie sa alterneze cu plante care consuma mai putina apa.La folosirea substantelor nutritive din sol prezinta foarte mare importanta modul de inradacinare si felul sistemului radicular. Astfel,plante cum sunt cerealele paioase, inul ,fasolea,cartofu,mazarea etc. isi dezvolta sistemul radicular in stratul superficial de sol,in timp ce la altele radacinile patrund adanc in sol.Daca aceleasi plante se cultiva mai multi ani la rand pe acelas teren,exista pericolul epuizarii rezervei de hrana din anumite strate de sol,iar acest neajuns se poate inlatura prin rotatia culturilor.Deasemenea,plantele care refac structura solului si-l inbogatesc in azot trebuie sa alterneze cu plante care nu au aceste caltati.Plantele bune si foarte buna protectoare inpotriva eroziunii solului(ierburile perene,leguminoasele anuale,cerealele paioase)vor alterna cu plantele prasitoare care sunt rele protectoare.O alta cerinta este aceea ca dupa plantele atacate de anumite boli si anumiti daunatori sa urmeze plante rezistente,deoarece prin rotatie,li se intrerupe ciclul biologic.Culturile preferate de paraziti nu trebuie sa fie am plasate nici pe solele vecine.La o infectie puternica cu o boala sau cu un daunator,se recomanda introducerea in rotatie a unor culturi "de asanare"(exemplu:lucerna),care fac o purificare fitosanitara. Asolamentele trebuie sa conduca la evitarea sau,cel putin,la dimensiunea pericolului imburuienarii.De aceea culturile care lupta bine cu buruienile sau lasa solul curat de buruieni(datorita lucrarilor de intretinere) este bine sa urmeze dupa culturi care lupta slab cu buruienile. Se mai tine seama ca plantele atacate de aceiasi daunatori si de aceleasi boli sa nu se cultive succesiv.

La intocmirea asolamentelor,plantele se grupeaza,in raport cu cerintele lor asemanatoare,in:

- celeale paioase de toamna:grau de toamna,orz de toamna,orzoaica de toamna,secara,triticale;

- prasitoare:porumb,floarea-soarelui,sfecla de zahar,cartof,bumbac,tutun,sorg;

- leguminoase anuale:mazare,fasole,soia,fasolita,linte ,bob,naut,lupin;

- leguminoase perene:lucerna,trifoi,sparceta;

- plante tehnice:rapita,ricin,in,canepa;

- plante furajere anuale:iarba de Sudan,porumb pentru masa verde,porumb pentru siloz,borceag de toamna,borceag de primavara, etc.

1. Bonciarelli, F. -Agronomia. Edagricole. Italia, 1976

2. Budoi, Gh -Herbologie aplicata. U.S.A.M.V., Bucuresti, 1993

3. Budoi, Gh si colab. -Agrofitotehnie. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

4. Budoi, Gh.; Penescu, A. -Agrotehnica. Editura Ceres, Bucuresti, 1996

5. Craproiu, St.; Scripnic, V.; Ciubotaru, C.; Babiciu, P.; Res, V. - Masini agricole de lucrat solul, semanat si intretinerea culturilor. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

6. Dorneanu, A. - Dirijarea fertilitatii solului. Editura Ceres, Bucuresti, 1976

7. Dumitrescu, N.; Popa, A. -Agrotehnica terenurilor arabile. Editura Ceres, Bucuresti, 1979