Istoricul culturii rășinoaselor în afara arealului natural

Analizele realizate in anii 1960 la incheierea primei campanii de amenajare a padurilor tarii (Giurgiu, 1961), evidentiau ca circa 33% din suprafata fondului forestier erau ocupate de paduri de productivitate inferioara, situate in clasa a IV-a de productie (21%) si clasa a V-a de productie (11%). Cele mai mari suprafete cu arborete de productivitate redusa au fost identificate in Moldova si Transilvania. Explicatia degradarii padurilor se afla in modul de gestionare a padurilor private si composesorale, in care s-a practicat la scara larga crangul simplu sau crangul compus (Giurgiu, 1961, Bakos, 1974).

Pe baza unei metode sovietice de cercetare numita metoda ,,diagnosticului anticipat" care permitea sa se intrevada rezultatele aclimatizarii speciilor repede crescatoare in noi regiuni (Giurgiu, 1959 citat de Barbu, 2006) s-au facut recomandari pentru ,,Extinderea rasinoaselor oriunde conditiile stationale permit". Se impunea astfel extinderea molidului si bradului in toate statiunile apte pentru dezvoltarea lui, introducerea laricelui, bradului-duglas, pinului silvestru, pinului negru etc., respectand cerintele ecologice ale fiecarei specii. Dupa autorul mentionat extinderea rasinoaselor se putea realiza astfel :

- molidul si bradul se putea extinde in statiunile proprii dezvoltarii lor, statiuni care momentan sunt ocupate de alte specii provizorii;

- pinul silvestru, in locul arboretelor de fag si gorun de productivitate scazuta (clasele a IV-a si a V-a de productie);

- pinul negru, in locul multor arborete degradate de gorun, stejar, stejar brumariu etc., de productivitate inferioara;

- laricele in amestec cu molidul, pentru intarirea autoprotectiei arboretelor si pentru mentinerea fertilitatii solului etc.

Totodata este necesara o interventie hotarata pentru ridicarea productivitatii arboretelor de molid din clasele IV-V de productie. Astfel, in tipurile de padure molidis cu Vaccinium myrtillus era necesara substituirea partiala a molidului prin introducerea unor specii mai productive in aceste statiuni, cum ar fi pinul. Aceeasi solutie se putea recomanda si in cazul suprafetelor ocupate de tipurile de padure molidis de sihla, molidis de stancarie calcaroasa si molideto-faget cu Vaccinium myrtillus.

In situatia bradetelor pe sol schelet cu substrat calcaros se poate recomanda introducerea pinului negru.

Substituirea arboretelor de fag de productivitate inferioara si in deosebi a celor din clasele a IV-a si a V-a de productivitate. In locul acestora se recomanda introducerea molidului, bradului si a laricelui, in limita superioara de vegetatie a fagului, si introducerea pinului, laricelui si a gorunului la limita inferioara a subzonei fagetelor. Fagul se poate mentine in amestec cu pinul sau gorunul, formand al doilea etaj.

Este necesara ridicarea productivitatii fagetelor incadrate in tipurile de padure: faget de dealuri cu flora acidofila si faget de dealuri cu Vaccinium myrtillus - prin introducerea pinului silvestru. In fagetele amestecate din regiunea de dealuri, fagetele de dealuri cu Rubus hirtus, fagetele de deal cu flora de mull etc., se putea recomanda introducerea duglasului, pinului-strob, stejarului rosu, precum si a laricelui. In fagetele montane si de deal pe soluri schelete cu flora de mull se putea introduce pinul negru.

Pe de alta parte, este necesar a se mentine actualele fagete de productivitate superioara (clasele I-a - a III-a de productie). Totodata, este pe deplin justificata estinderea fagului in toate statiunile apte pentru arborete de fag de productivitate superioara. Aceasta masura izvoraste din necesitatea asigurarii cantitatilor de busteni de derulaj, cerute din ce in ce mai mult de industria lemnului in plina dezvoltare.

Asadar, mentinerea si extinderea fagului se justifica numai in cazul statiunilor proprii crearii unor arborete de productivitate ridicata si apte pentru sortimente groase si de calitate superioara. In rest, se impune inlocuirea fagului cu alte specii mai productive.

Substituirea arboretelor de cvercinee de productivitate inferioara si in primul rand a celor din clasele a IV-a si a V-a de productie. In locul acestora se putea recomanda: salcamul, pinul negru, plopii negri hibrizi, stejarul rosu etc., in functie de statiune si de ecologia fiecarei specii. Atentia trebuie indreptata, cu precadere, asupra arboretelor degradate provenite din lastari.

Se putea recomanda inlocuirea cu pin (silvestru sau negru) a unor arborete de cvercinee din regiunea de dealuri din urmatoarele tipuri de padure: gorunet de stancarie, gorunet cu carpinita de productivitate inferioara, gorunet cu Luzula albida, goruneto-faget cu Luzula albida, stejaret de terasa de productivitate inferioara, goruneto-stejaret de productivitate inferioara, garnitete de dealuri (si amestecuri de gorun si garnita) pe soluri schelete etc.