Fertilizarea plantatiilor pomicole reprezinta o masura tehnologica de maxima importanta datorita unor considerente teoretice si practice dintre care fac parte si:
- Productii mari de 40-50 t/ha si biomasa bogata nou formata anual presupun un consum mare
Pomii ocupa terenul o perioada indelungata de timp 20-60 ani si extrag unilateral elementele minerale conducand astfel la secatuirea solului in anumite elemente
La o perioada lunga de vegetatie o absorbtie semnificativa chiar si in timpul iernii este insuficienta, in timp ce biomasa restituita solului este mica ca atare secatuirea acestuia in elemente minerale este iminenta
Plantatilor pomicole li se rezerva terenuri mai putin fertile, in panta cu procese de spalare si de levigare destul de intense.
Printr-o fertilizare corespunzatoare si echilibrata se grabeste intrarea pomilor pe rod, productiile cresc de 2-10 ori, se prelungeste ciclul biologic, se valorifica din plin fotosinteza, creste rezistenta la ger.
Speciile pomicole consuma cantitati mari de microelemente: Fe, Cu, Zn, B, Mn, Mo etc. Microelementele previn o serie de boli, asigura calitatea si durata de pastrare a fructelor, stimuleaza metabolismul general al pomilor. Lipsa acestora se exteriorizeaza sub forma de carente cu semne fiziologice distincte pentru fiecare microelement.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.