Alegerea momentului optim de recoltare a pajiștilor pentru obținerea fânului

Fanul este un furaj deosebit de valoros, obtinut prin uscarea naturala sau artificiala a plantelor recoltate prin cosire.

Valoarea nutritiva depinde de mai multi factori, dintre care mai importanti sunt: compozitia floristica a pajistii, epoca de recoltare si metodele de preparare si pastrare.

Un fan de calitate contine aproximativ 0,7 UN/kg si 6-8% proteina bruta digestibila, iar digestibilitatea substantei organice este de 70%.

La stabilirea epocii optime de recoltare a fanetelor, se are in vedere in primul rand necesitatea obtinerii de productii maxime de unitati nutritive la hectar. Astfel, se ia in considerare, pe de o parte, productia de substanta uscata, iar pe de alta, calitatea furajului. Aceste doua insusiri sunt corelate negativ: in timp ce productia creste odata cu avansarea plantelor in vegetatie, calitatea acesteia scade.

De aceea, epoca optima de recoltare nu corespunde cu momentul in care se realizeaza productia maxima de furaj, ci atunci cand se obtine cantitatea maxima de substante nutritive digestibile la unitatea de suprafata. Acest moment este diferit de la un tip de pajiste la altul, in functie de speciile dominante.

In general insa, epoca optima de recoltare a fanetelor se situeaza in perioada cuprinsa intre faza de inspicare si cea de inflorire a gramineelor dominante si de la imbobocirea pana la inflorirea leguminoaselor.

Din pacate, in tara noastra se recolteaza cu intarziere. Dupa inflorire, plantele isi dirijeaza o parte din substantele nutritive catre organele de reproducere, iar alta parte se depoziteaza la baza lastarilor si in organele subterane sub forma de substante de rezerva. Fenomenul este insotit de caderea fiziologica a unei parti din frunze, care contin de 2-3 ori mai multe proteine si saruri minerale decat tulpinile.

Recoltarea tarzie a fanetelor mai prezinta si alte neajunsuri. Astfel, buruienile cu perioada mai scurta de vegetatie ajung la maturitate inainte de recoltare si se inmultesc prin seminte. De asemenea, prin intarzierea recoltatului primei coase, refacerea plantelor pentru coasa urmatoare are loc mai lent, ca urmare a cantitatii reduse de precipitatii din perioada de vara. Prin urmare, productiile scad, de la 30-40% cat reprezinta in mod normal productia coasei a doua din productia totala, pana la 15-20%. Uneori nu se obtine decat o singura recolta.

Recoltarea mai timpurie, pana la inspicarea gramineelor, se recomanda numai in anumite situatii, ca de exemplu: pentru obtinerea fanului proteino - vitaminic necesar imbunatatirii ratiilor furajere in perioada de iarna; pentru combaterea buruienilor anuale, etc.

Alegerea momentului optim de recoltare prezinta importanta mai mare pentru coasa I, cand se formeaza inflorescentele la graminee.

La coasa a II-a si la urmatoarele, inspicarea gramineelor este nesemnificativa. Fanul provenit din aceste recoltari, fiind format mai mult din frunze, este de calitate mai buna.

Ultima recoltare se efectueaza cu cel putin 3 saptamani inainte de perioada ingheturilor permanente. In felul acesta, plantele dispun de timpul necesar pentru acumularea substantelor de rezerva, care le asigura rezistenta la temperaturile scazute din iarna si pornirea rapida in crestere primavara.

Inaltimea optima pentru cositul fanetelor permanente si temporare este de 4-5 cm de la sol. Daca se coseste mai jos, se inlatura baza frunzelor si lastarilor unde sunt acumulate substantele de rezerva pentru reluarea cresterii, se diminueaza energia de regenereare si scade, in final, productia. Recoltand la inaltime mai mare, ramane pe sol o cantitate importanta din frunzele bazale si lastarii scurti, care au un continut mai ridicat in proteina si grad ridicat de consumabilitate si digestibilitate. Se recomanda recoltarea la 6-7 cm numai la ultima coasa, daca aceasta se executa cu intarziere si se apropie mai mult de perioada de stagnare a cresterii. De asemenea, se recolteaza la inaltime mai mare pajistile temporare in anul infiintarii, pentru a favoriza inradacinrea si infratirea.

Daca se respecta epoca optima de recoltat la coasa intai si intervalele de apoximativ 6 saptamani intre coase, se realizeaza, de regula, intre 2 si 4 recolte pe an, in functie de zona si categoria de pajiste.

In anumite situatii, procesul tehnologic clasic se poate combina cu unele tratamente care se aplica plantelor, in scopul reducerii perioadei de uscare si imbunatatirii conditiilor de conservare a fanului, cum sunt: strivirea plantelor; tratarea cu substante deshidratante si tratarea cu solutii de uree.

Strivirea plantelor este un procedeu prin care se preseaza tesuturile din tulpini si se distruge epiderma, in scopul maririi suprafetei de evaporare a apei din tulpini. Se evita, astfel, decalajul de uscare intre tulpini si frunze, reducandu-se durata uscarii la jumatate. Strivirea se