Șeful statului

Institutia sefului de stat isi are originea in chiar istoria lumii, a sistemelor statale. Din totdeauna colectivitatile umane organizate au avut un sef, recunoscut sau impus, in contextul imprejurarilor istorice. Cu atat mai mult, statele, concepute ca mari colectivitati umane, grupate pe teritorii mai mult sau mai putin intinse, delimitate prin frontiere, au cuprins in sistemul organizarii lor politice si institutia sefului de stat. Alaturi de Parlament, de Guvern si de instanta judecatoreasca suprema, seful statu lui ocupa un loc dintre cele mai importante in organizarea statala. Evolutia istorica a institutiei sefului statului in Romania

in Romania, institutia sefului statului a cunoscut reglementari diferite, in raport de schimbarile intervenite in viata social-politica a tarii. Initial, seful stalului in Romania a fost monarhul.Desi numai Constitutia din 1938 prevede in mod expres ca ,,Regele este capul statului", din analiza dispozitiilor constitutiilor anterioare se poate constata ca regele exercita atributiile specifice unui sef de stat.

Astfei, potrivit prevederilor constitutiilor din 1864, 1866 si 1923, puterea legis lativa era exercitata de catre rege si reprezentanta nationala.

Puterea executiva era incredintata monarhului.Regele avea in mod exclusiv dreptul de a numi si revoca pe ministri, de a numi sau confirma in functiile publice, de a sanctiona si promulga legile, putand sa refuze sanctionarea acestora, de a acorda amnistia in materie politica, de a ierta sau micsora pedepsele in materie criminala, de a conferi gradele militare, decoratiile romane, putea sa bata moneda, sa incheie tratate internationale, sa dizolve adunarile etc,

Chiar si in conditiile cand presedintele Consiliului de Ministri era investit cu puteri depline in conducerea statului roman, in perioada 1940-1944, regele a continuat sa detina o serie de prerogative specifice functiei de sef al statulu i.

Astfel, regele era declarat capul ostirii, avea dreptul de a bate moneda, conferea de coratiile romane, primea si acredita pe ambasadorii si ministrii plenipotentiari, numea pe primul-ministru, investit cu depline puteri, avea dreptul de amnistie si gratiere.

Toate celelalte puteri ale statului erau incredintate presedintelui Consiliului de Ministri, fapt care atesta diminuarea substantiala a prerogativelor monarhului si, im plicit, scaderea rolului si importantei sale in viata politica a tarii.

Legea nr. 363/1947, prin care a fost desfiintat regimul monarhic in Romania ti a fost proclamata Republica Populara Romana, a creat, cu atributii de sef de stat, un organ colegial, sub denumirea de Prezidiul Republicii Populare Romane, formai din cinci membri, alesi de Adunarea Deputatilor dintre personalitatile vietii politice, stiintifice si culturale.Dupa adoptarea Constitutiei din 1948, denumirea acestuia a fost schimbata in Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R. Acesta era alcatuit dintr-un presedinte, trei vicepresedinti, un secretar si din 14 membri, alesi direct de Marea Adunare Nationala, fata de care purta raspunderea si care il putea revoca.Prezidiul Marii Adunari Nationale avea dreptul sa emita decrete, sa interpreteze legile, sa acorde gratierea si sa comute pedepsele, sa confere decoratiile, sa reprezinte Republica Populara Romana in relatiile internationale, sa acrediieze si sa recheme pe reprezentantii diplomatici ai R.P.R., sa primeasca scrisorile de acreditare si rechemare a reprezentantilor diplomatici ai statelor straine, sa faca numiri si confirmari in functiile publice, sa ratifice si sa denunte tratatele intemationale iar dintre sesiunile Marii Adunari Nationale sa declare starea de razboi si mobilizarea partiala sau generala etc.

Constitutia din 1952 a mentinut ca organ cu imputerniciri de sef de stat, Prezidiul Marii Adunari Nationale, dar a redus numarul membrilor, acesta avand in compo nenta sa un presedinte, doi vicepresedinti, un secretar si treisprezece membri.

Atributiile Prezidiului, potrivit Constitutiei din 1952, au ramas, in general, aceleasi.

Prin modificarea Constitutiei din 1952, in locul Prezidiului Marii Adunari Na tionale a fost creat, in martie 1961, Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane, ca organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta, subordonat Marii Adu nari Nationale.

Constitutia din 1965 a consacrat existenta Consiliului de Stat, ca organ colegial cu atributii de sef de stat.

Prin modificarea Constitutiei in anul 1974, a fost instituit un nou organ suprem al puterii de stat, Presedintele Republicii Socialiste Romania.

Potrivit Constitutiei din 1965, dupa modificarea din anul 1974, Presedintele R.S. Romania era declarat seful statului, reprezentand puterea de stat in relatiile interne si internationale ale Romaniei.Presedintele R.S.R. era, totodata, si comandantul suprem al fortelor armate, exer citand toate atributiile specifice functiei de sef al statului.Consiliul de Stat a fost mentinut ca organ suprem al puterii de stat, pastrandu-si insa numai o parte din atributiile pe care le exercita inainte de modificarea din 1974, unele dintre aceste atributii revenind, dupa modificarea Constitutiei, Presedintelui R.S. Romania, ca de exemplu, acordarea gratierii, a cetateniei, a dreptului de azil, acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai R.S.R., primirea scrisorilor de acreditare ti rechemare a reprezentantilor diplomatici straini, incheierea de tratate internationale, declararea starii de necesitate etc.

Revolutia din decembrie 1989 a adus unele modificari in ceea ce priveste institu tia sefului statului.Institutia Presedintelui Romaniei a fost mentinuta, dar s-a stabilit ca acesta sa fie ales direct de

1. Antonie Iorgovan ,,Tratat de drept administrativ",volII,Bucuresti,1996

2. Flotin Tanasescu ,,Doctrine si Institutii politice",Editura Fundatiei Romania de Maine,Editia a-II-a,Bucuresti,2004

3.Ioan Muraru ,,Drept Constitutional si institutii politice", Editura Actacmi,Bucuresti,2000

4. Constitutia Romaniei 2003, Editura Proteus 2003