INTRODUCERE
Motivarea/motivația omului pentru muncă este un concept important al managementului resurselor umane.
Motivația pentru muncă reprezintă influența pe care anumiți factori o exercită asupra angajaților și care îi determină la acțiuni pozitive sau negative pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Motivul reprezintă cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni, imboldul care împinge la oacțiune sau care determină o acțiune, iar motivarea sau motivația este rezultatul ei.
Motivația pentru muncă a unui individ înseamnă certitudinea că el va obține, efectuând omuncă în condiții stabilite, elemente care îi vor satisface propriile nevoi. În motivație este implicat sistemul de valori, care dă o semnificație precisă consecințelor comportamentului angajaților și influențează gradul de libertate individual de aderare la anumite valori
Cunoașterea motivelor ce au generat acțiunile comportamentale ale angajaților dă sens activităților manageriale din cadrul oricărei organizații. Cunoașterea acestor motive pot fi generatoarele măririi eficienței acțiunilor și pot contribui la predicția și înțelegerea comportamentului uman, precum și la descifrarea valorii morale a acesteia.
A motiva oamenii în muncă înseamnă a le răsplăti contribuția la progresul organizației inițiativa, efortul, dar și a dezvolta, pentru aceștia utilitatea data de dimensiunea subiectivă amuncii1.
Există două activități fundamentale care formează un suport al existenței organizațiilor sau unităților publice:
- comunicarea
- motivarea
Fără acesteorganizații, respectiv unitatea publică s-ar autodistruge.
____________________________________________
1 Ursu, D., Managementul resurselor umane) Editura Dacia, 'lui Cluj Napoca),2005, p. 86
Prin motivațiese înțelege suma energiilor interne și externe care inițiază și dirijează
comportamentul spre un scop care, o data atins, conduce spre satisfacerea unei anumite necesități.
Motivația nu este o acțiune pură,i utilizează alte componente pentru a reuși să-și ducă la capăt menirea. Ea nu se poate despărți de afectivitate, nu este o energie inepuizabilă.
Valoarea mare de energie vine din afectivitate sau din voință,din interese, aptitudini sau atitudini.
Procesul de antrenare a resurselor umane gravitează în jurul motivației. Acesta este factorul psihologic care determină activarea performanței și a eficienței. Motivarea în resurse umane înseamnă a motiva oamenii în activitatea lor. Nu înseamnă în primul rând a-i răsplăti bănește, ci a îmbunătăți reprezentările mentale/sociale cu privire la muncă, la organizația în care se desfășoară și la produsele obținute prin respectiva activitate.
Analizăndu-se fenomenul motivației, s-au descoperit două surse de alimentare:
- sursa subiectivă folosește ca element motivator efectul recompenselor ne-pecuniare. Se evidențiază șase nevoi psihologice care îl determină pe om să muncească, nevoia de a învăta prin muncă, nevoia de a lua decizii și a avea inițiativă, nevoia de contact și recunoaștere social,nevoia siguranței viitorului, nevoia de dezvoltare și nevoia de întrajutorare a semenilor,
- sursa obiectivă utilizează ca element motivator efectul inegalității în recompensarea muncii. Sa constatat că repartiția inegală a veniturilor are un efect de motivare.
Diferențierea recompenselor bănești se realizează în funcție de eficacitate, calificare și reușită. Pe lângă recompensele bănești, se utilizează și recompensele de tip ,,confort1,,.
Termenul de motivație a apărut în literatura de specialitate în jurul anului 1930. Formal, motivația poate fi definită ca fiind măsura în care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop.
Din punct de vedere psihologic, motivația reprezintă ansamblul stărilor de necesitate satisfăcute și care îl împing, îl instigă și îl determină pe individ să și le satisfacă. Motivele care îi animă pe oameni reprezintă expresia nevoilor și dorințelor lor.
Nevoia reprezintă o lipsă resimțită la un moment dat de un individ, grup sau societate, lipsă a unui bun, informație sau a unei utilități,așteptările sunt credințele indivizilor în existența unor șanse ce pot fi obținute printr-un anume nivel al efortului și performanței, dorința reprezintă un mijloc privilegiat de satisfacere a nevoilor2.
Ursu, D., Managementul resurselor umane) Editura Dacia, 'lui Cluj
Napoca),2005.
Craiovan, M. P., Introducere în psihologia resurselor umane, Editura Universitară, București,2006.
Marinescu, G., Management public modern, Ediția revăzută, Editura,Tehnopress, Iași 2008.
Rotaru, A., Prodan, A., Managementul resurselor umane, Ediția a -IV -a, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
