Alegerea publică

Alegerea în general, fie cã se manifestã în sectorul privat sau public, apare ca o necesitate a limitãrii resurselor, oricare ar fi natura acestora. Economia urmãreste administrarea cât mai bunã a resurselor economice în vederea satisfacerii cât mai multor nevoi. Utilizarea resurselor în activitatea economicã este supusã procesului decizional care se concretizeazã într- o alegere.

Decizia economicã izvorãste din însãsi contradictia nevoi-resurse, si înseamnã alegerea unei variante de valorificare a resurselor consideratã a fi cea mai bunã potrivit obiectivelor propuse si criteriilor folosite

Alegerea publică reprezintă procesul prin care preferinţele individuale se combină în decizii colective.

Pe de altă parte, alegerea publică presupune o alegere între oportunităţile existente de utilizare a resurselor limitate în vederea producerii bunurilor publice, necesare pentru satisfacerea nevoilor populaţiei.

Teoria alegerii publice

Teoria alegerii publice este definita ca fiind aplicarea individualismului metodologic in analiza proceselor politice. Astfel prin utilizarea instrumentului metodologic si analitic al stiintei economice, teoria alegerii publice trateaza procesul politic pe baza intereselor si comportamentelor actorilor politici in diferitelor lor calitati, de votanti, consumatori ai bunurilor publice, reprezentanti alesi si functionari guvernamentali, lideri si membri ai partidelor politice. Teoria alegerii publice se întemeiază pe aceleaşi axiome cu privire la natura şi acţiunea umană ca şi ştiinţa economică Individualismul metodologic, subiectivismul şi principiul interesului propriu nu devin lipsite de relevanţă dacă analiza comportamentului uman se mută pe scena politică sau domeniul sectorului public , ci dimpotriva.