Tehnici de comunicare în turism

1.1.Definitii ale comunicarii

Termenul comunicare provine din latinescul communis / communicatio care inseamna "a pune in comun", "a fi in relatie" sau "a stabili o comunitate cu cineva"

Comunicarea este un ansamblu de actiuni care au in comun transmiterea de informatii sub forma de mesaje, stiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise s.a. intre doua persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emitator si receptor.

Comunicarea are in vedere schimbul de informatii, mesaje intre persoane, transmiterea de impresii si comenzi, impartasirea unor stari afective, a unor decizii rationale si judecati de valoare cu finalitate concisa de a obtine efecte in reprezentarile si opiniile indivizilor, in practicile pe care le efectueaza.

Comunicarea este procesul prin care emitatorul transmite un mesaj receptorului prin intermediul unui canal cu scopul de a produce asupra acestuia anumite efecte (informare, convingere, modificarea comportamentului, etc.).

Orice comunicare, indiferent de forma sa (verbala, scrisa, nonverbala) are patru obiective:

- receptarea corecta a mesajului;

- intelegerea corecta a mesajului

- acceptarea mesajului

- provocarea unei reactii (o schimbare de comportament sau atitudine).

Procesul de comunicare

A fost imaginat in mod diferit de teoreticieni, dand nastere mai multor teorii ale comunicarii.

A. Karl Buhler defineste comunicarea "un proces prin care un emitator transmite informatii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte".

Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o structura specifica reprezentata de un anume tip de relatie dezvoltata de relatia emitator-mesaj-receptor. Cea mai simpla schema a structurii procesului de comunicare a fost propusa inca din anul 1934 de Karl Buhler, in lucrarea "Die Sprachtheorie.

Cercetarile in domeniul comunicarii arata ca 55% din totalitatea mesajului pe care il comunicam este transmis prin limbajul trupului - elementul nonverbal (gesturi si atitudini), 38% elemente paraverbale (tonul, ritmul si volumul vocii) si doar un procent de 7% este transmis prin intermediul cuvintelor (elementul verbal propriu-zis).

1.2. Componentele de baza ale comunicarii

Pot fi reprezentate ca raspunsuri la o serie de intrebari:

-Cine? (emitatorul): cine este cu precizie emitatorul mesajului ( o persoana, un grup, o structura organizationala);

-Ce ? (mesajul): ce doreste emitatorul sa comunice, continutul mesajului, ce informatii trebuie introduse pentru ca mesajul sa fie clar, concis, amabil, constructiv, corect si complet;

-Cum? (codul si canalul): mesajul va fi comunicat verbal sau in scris, in cuvinte sau imagini, prin intrevedere sau convorbire telefonica - proxemic sau telematic;

- Cui? (receptorul);

- Unde si cand? va fi transmis mesajul, astfel incat sa fie receptat si utilizat;

-De ce? Care este scopul urmarit in comunicare si ce efect doreste emitatorul sa obtina! (informare, influentare si convigere).

1.3 Formele comunicarii

Literatura de specialitate semnaleaza existenta mai multor forme de comunicare, pentru a caror delimitare se folosesc o serie de criterii specifice. Cele mai importante sunt in cele ce urmeaza:

- In functie de natura si numarul celor carora le este destinat mesajul, comunicarea poate fi:

1. Comunicare intrapersonala, cand receptor al unui mesaj este chiar emitatorul acestuia; individul comunica cu sine insusi, procesul derulandu-se, de regula, in mintea sa.

2. Comunicarea interpersonala, care are loc intre doua persoane diferite, fiecare dintre acestea asumandu-si, pe rand, rolul de emitator si de receptor de mesaje.

Comunicarea interpersonala este conditionata, din punct de vedere al eficientei, de o serie de factori:

-conceptiile despre sine ale emitatorului si receptorului;