Roșia Montana

Rosia Montana (in germana Goldbach, in maghiara Verespatak, in latina Alburnus Maior) este o localitate miniera din Muntii Apuseni, judetul Alba, Transilvania, Romania. Este situata in Valea Rosiei, strabatuta de raul Rosia.

Comuna Rosia Montana este localizata geografic in Muntii Apuseni, la o distanta de 135 km de Cluj-Napoca, la 100 km de Turda, la 81 km de Alba-Iulia, la 50 km de Brad, la 15 km de Cimpeni si respectiv 10 km de Abrud.

Daca necesitatea ierharhiei valorice la nivel national ar deveni stringenta , regiunea Muntilor Apuseni ar figura din primele ei trepte.Retelele endocarstice bine organizate din Cetatile Ponorului , Coiba Mare , dau maretie noptii subpamantene in vreme ce izbucurile Izbandis , Rosia Montana poarta gandul privitorului prin labirinturi numai de aceste ape stiute.Muntii Apuseni au cel mai ridicat grad de populare dintre toate regiunile carpatice.Muntii Apuseni ,Rosia Montana se integreaza , in turismului recreativ(drumetii montane , sporturi de iarna , vanatoare , pescuit).

Istoria localitatii Rosia Montana este strans legata de istoria exploatarii zacamintelor aurifere (spalarea nisipurilor aluvionare si extractia minereului aurifer). Primele atestari ale acestei activitati sunt atribuite purtatorilor culturii Decea Muresului 2800-2500 i.Ch.In epoca bronzului se dezvolta arta prelucrarii aurului, intr-un stil de factura locala, atestata prin descoperirile de pe teritoriul satelor apartinatoare comunei Rosia Montana Cucerirea Daciei de catre romani a insemnat o etapa noua, de cristalizare a nucleului de locuire in zona Rosiei Montana. Aceasta etapa este documentata de exploatarea romana de la Cetate, cat si de fragmentele de altare si monumente funerare descoperite la nord de localitate.Din perioada romana dateaza si prima atestare a localitatii, care apare sub numele de Alburnus Maior pe tablita cerata din 6 februarie 131 d.Chr., descoperita impreuna cu alte 25 de tablite cerate si obiecte de inventar minier in galeria Sfantul Ladislau din mina Sfantul Simion din Ohaba. Alburnus Maior este pomenit aici ca un pagus, format din cartiere locuite de semintii de iliri adusi din sudul Dalmatiei:pirustae,baridusta,sardeates.In perioada romana organizarea exploatarii aurifere cadea in sarcina unui procurator aurariarum, libert pe timpul lui Traian si facand parte din ordinul cavalerilor incepand cu Hadrian. Rosia Montana (Alburnus Maior) era subordonata administrativ Procuratorului general din Ampelum (Zlatna ).

Importanta mineritului aurifer este subliniata de descoperirea a trei contracte de vanzare-cumparare de sclavi (Corpus Inscriptiones Latinarum, III, Tab. Cer.VI, VII, 25) si de un bogat inventar de unelte si ustensile folosite in galeriile de exploatare miniera (opaite - lucernae, butuc de roata hidraulica, daltite, sfredele etc.).

Dupa retragerea aparatului administrativ si militar roman, izvoarele arheologice confirma continuitatea locuirii in zona; mineritul se practica doar ocazional, numai pentru nevoile proprii ale membrilor obstilor satesti.

Abia dupa supunerea cnezatelor si voievodatelor romanesti de catre regalitatea maghiara, exploatarea aurului in zona capata noi valente, datorita colonizarii minerilor germani (hospites), pe care ii gasim mentionati in 1238, la Cricau si Ighiu, colonisti ce obtin dreptul de a exploata aurul de la ,,Chernech", asimilat cu masivul Carnic din sud-estul Rosiei Montane (V.Wollman, B. Roman, A.Santimbreanu, Aurarii din Muntii Apuseni). In 1271 regele Stefan doneaza episcopiei Alba Iulia ,, cu stirea si invoirea voievodului local, pamantul Abrudului si al Zlatnei cu mai multe comune " (Paul Binter, Abrudul medieval).

In Evul Mediu, localitatea a purtat denumirea Rosia Montana cu diferite variante: Valea Rosie, Verespatak, Rosia de Munte, dar nu mai apare in documente ca localitate de sine statatoare, fiind inclusa pana in 1860 in orasul Abrud. Pentru mai buna exploatare, regii maghiari au incercat anumite reglementari juridice, care au contribuit la dezvoltarea mineritului aurifer.

Astfel de masuri a luat si regele Carol Robert in anii 1327 - 1328. Potrivit sistemului de pana atunci, din toate metalele pretioase exploatate regele lua a 1/8 parte din aur si 1/10 din argint (urbura); daca se descoperea vreo mina pe proprietati particulare, regele lua in stapanire pamantul respectiv, acordand proprietarului alte mosii in schimb. Din aceasta cauza feudalii nu erau interesati in cautarea si exploatarea minelor. Potrivit masurilor regale, terenurile pe care se descopereau metale pretioase ramaneau ale

1.Cocean,Pompei; Negoescu ,Bebe ; Vlasceanu , Gheorghe -,, Geografia generala a turismului" , Ed Meteor Press, Bucuresti, 2005

2.Tufescu, V.-,, Romania"

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C5%9Fia_Montan%C4%83,_Alba

4. http://www.rmgc.ro/rosia_montana.php?page=galerie