Muntenia

Muntenia este o regiune istorica din sudul Romaniei. Limitele sale sunt: la nord muntii Carpati (care o delimiteaza de Transilvania), la vest raul Olt (care o separa de Oltenia), la sud si est fluviul Dunarea (care o delimiteaza de Bulgaria si Dobrogea), iar la nord-est raurile Milcov, Putna si Siret (dincolo de care se afla Moldova).

Are in componenta actualele judete si unitati administrative: Arges, Braila, Buzau, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Ilfov, Prahova, Teleorman (fara comuna Islaz), Municipiul Bucuresti. De asemenea, segmentele situate de est de raul Olt din judetele Valcea si Olt, precum si sudul judetului Vrancea (la sud de Milcov) fac parte din regiunea istorica Muntenia.

Cele mai importante orase in aceasta regiune sunt Bucuresti, Alexandria, Braila, Buzau, Calarasi, Giurgiu, Pitesti, Ploiesti, Slatina, Slobozia si Targoviste.

Principalele ape curgatoare care strabat aceasta regiune sunt Dunarea, precum si unii afluenti directi ale acesteia: Olt, Vedea, Arges, Calmatui (in judetul Braila si judetul Teleorman), Ialomita si Siret.

Muntenia era denumirea care apare pentru prima data in cronicile primilor domnitori moldoveni. Prin Muntenia se intelegea intregul teritoriu al Tarii Romanesti, probabil pentru faptul ca in regiunile invecinate cu Moldova densitatea populatiei era mult mai mare in zona de deal si de munte. Zonele de campie din Muntenia fiind foarte putin populate datorita vastelor paduri ale Teleormanului si ale Vlasiei care se intindeau de la raul Olt pana pe teritoriul Bucurestiului de astazi si a Baraganului, in care predomina la acea vreme vegetatia de stepa care se termina brusc spre sud cu intinderi de nisipuri miscatoare apoi mlastinoase in jurul Dunarii.

Muntenia este regiunea din sudul Romaniei care a format impreuna cu Oltenia principatul medieval al Tarii Romanesti, incepand cu domnia lui Basarab I sau dupa alti istorici a lui Vladislav I (Vlaicu Voda) si pana la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Tarii Romanesti s-au situat in Muntenia (cu exceptia perioadei 1770-1771 cand aceasta s-a aflat in Craiova). Pana in secolul XVIII denumirea "Muntenia" se intindea si asupra Olteniei, care abia dupa stapanirea habsburgica a inceput sa fie perceputa ca o regiune istorica distincta.

Muntenia este situata intre Dunare la sud si est, Carpatii Meridionali si Milcov la nord, in timp ce granita vestica este raul Olt. In perioada medievala cand teritoriul Munteniei era administat direct de catre domnitor, iar teritoriul Olteniei (adica judetele situate dincolo de raul olt) era administrat de catre banii Craiovei. Intre 1718-1739, cand Oltenia a fost sub dominatie habsburgica, Tara Romaneasca a fost alcatuita numai din Muntenia.

Dupa unirea principatelor in 1872 la o noua impartire teritoriala s-a revenit la delimitarea medievala iar pe emblema Principatelor Unite au fost introduse separat, simbolurile Munteniei(vulturul) si Olteniei(leul) alaturi de bourul moldovenesc. Dupa marea unire de la 1 decembrie 1918 Muntenia dispare ca regiune administrativa pana in 1952 cand se revine la impartirea regionala.Dupa 1968 titlul de regiune Muntenia, nu mai apare decat in medii neoficiale, care nu constituie diviziuni administrative, spre exemplu, regiunea de dezvoltare Sud Muntenia, care insa nu cuprinde decat doua treimi din suprafata regiunii istorice.

Teritoriul Munteniei era locuit in antichitate de triburile Getilor (getae),care erau popor de neam tracic.Istoricul antic Strabo sustinea ca "dacii si getii vorbesc aceeasi limba". Herodot ii introduce in istorie cu urmatoarea mentiune: "Getii sunt cei mai barbati, si mai drepti dintre traci". In jurul anului 340 i.e.n. deoarece getii din dreapta Dunarii au devenit dependenti de Macedonia, regii macedoneni formuleaza pretentii de suprematie si asupra getilor din nordul Dunarii, insa, incercarile lui Alexandru cel Mare 335 i.e.n. si 327 i.e.n. ) si Lisimah (310 i.e.n. ) de a-i supune, raman fara rezultat. Mai tarziu, getii duc lupte cu bastarnii (popor germano-celtic), care intre anii 200 si 100 i.e.n. ocupa poalele nord-estice ale Muntilor Carpati si malurile Nistrului.

Teritoriul Munteniei a facut parte din marele regat dac a lui Burebista dar nu si de regatul lui Decebal. Dupa victoria asupra lui Decebal, Traian trimite trupe auxiliare in Muntenia si sudul Moldovei pentru pacificarea regiunii. Conducatorii locali fac juraminte de vasalitate dar teritoriul Munteniei nu este anexat si nu devine provincie a Imperiului Roman.

In 117, dupa moartea lui Traian, romanii retrag trupele din cea mai mare parte a Munteniei si fixeaza granita de-a lungul limesului Transalutanus. Au loc numeroase atacuri ale carpilor (un trib de daci liberi) si gotilor sau poate getilor, subiectul este supus multor controverse deoarece, de-a lungul timpului, unii cronicari, voit sau intamplator, i-au confundat pe geti cu gotii. Primul care a utilizat termenul de "got" ca echivalentul lui "get", a fost imparatul filozof Iulian Apostatul (361-363 e.n.). In secolul IV, echivalenta a fost adoptata si de alti autori, iar prin scrierile istoricului latin Claudianus (inceputul secolului V) si mai ales ale lui Orosius (autor spaniol de origine gota), apoi prin ale istoricilor Cassiodor si Iordanes, aceasta confuzie a capatat o larga raspandire. Trebuie mentionat ca lucrarea lui Iordanes numita "Getica", era de fapt consacrata gotilor. Istoricul got Iordanes in lucrarea sa din 551 "Getica" (De Origine Actibusque Getarum) ii descrie pe goti ca fiind urmasii getilor lui Burebista si Deceneu, lucru explicat de unii istorici prin apropierea fonetica a celor 2 cuvinte. Este stiut ca gotii au patruns in Muntenia impinsi de huni, dar nu sunt dovezi ca in acea perioada au intrat in conflict cu romanii si nici nu exista urme ca deplasarea lor s-ar fi desfasurat catre limesul roman. Sunt insa suficiente dovezi clare ca au strabatut campiile Baraganului si Buzaului si ca romanii au infiintat pentru ei o episcopie la Silistra. Conflictul gotilor cu romanii a erupt mai degraba dupa trecerea acestora a Dunarii ca federati.

Aurelian incheie un tratat cu gotii, cedandu-le Dacia ca unor federati ai Imperiului Roman. Asadar, gasim in Dacia urmatoarele triburi de goti: Taifalii si Victoalii. Asezarile gotilor in Dacia cuprindeau numai Podisul Moldovei si jumatatea rasariteana a Campiei Romane, in timp ce in spatiul carpatic continua sa locuiasca populatia daco-romana, ramasa aici dupa retragerea legiunilor si a administratiei romane peste Dunare (in Dacia Aurelia). Dupa asezare, gotii se imparteau in vizigoti (goti apuseni, ramura tervingilor), care locuiau in campia rasariteana a Daciei si pe Nistru, si in ostrogoti (goti rasariteni), care locuiau la est de Nistru.

Muntenia si Dobrogea devin un culoar de trecere al popoarelor migratoare, trecerea gotilor si bulgarilor lasand suficiente urme, apoi invaziile cumane care pun chiar bazele unui stat Cumania neagra ce cuprindea mai ales Moldova cu Muntenia si tatare (care stapaneau indeosebi zonele de campie din Muntenia si Moldova la momentul pomenirii voievodatelor lui Litovoi, Seneslau, Ioan si Lupu (Farkas) in diploma cavalerilor ioaniti.

Toate aceste navaliri au avut un important aport la mentinerea unei populatii stabile extrem de reduse in zona. Populatia avea sa creasca prin venirea treptata a mai multor grupuri de vlahi sud-dunareni care fugeau din calea atacurilor hunilor si avarilor asupra Imperiului Bizantin. Astfel ca in secolul al XII-lea cronici bizantine si slave considerau populatia un amestec de triburi geto-dace care intrasera in contact cu civilizatia romana, vlahi sud-dunareni si slavi crestinati de bizantini. Acest amestec de populatii avea, ca element comun de cultura, filonul roman.

Dupa victoria lui Basarab I de la Posada, acesta si (sau?) Vladislav I isi extind stapanirea asupra teritoriului Munteniei si al sudului Moldovei (sub denumirea de "Basarabia") in urma unor campanii victorioase impotriva tatarilor care ajunsesera stapanitori peste aceste teritorii dand astfel nastere principatului medieval al Tarii Romanesti cu capitala la Campulung

Muntenia, cunoscuta si sub numele de Valahia, reprezinta " inima" Romaniei, pozitia sa fiind extrem de favorabila. Aici se gaseste cate putin din toate: munti cu peisaje deosebite, fenomene ciudata, statiuni montane, climaterice si orase vechi. Elementele de patrimoniu natural se imbina armonios cu cele ale patrimoniului antropic. Atu-ul principal al regiunii este Bucuresti, cel mai mare si mai important oras al Romaniei.