Originile navigatiei se pierd in negura timpurilor. Oamenii primitivi, in cautare de hrana si conditii mai bune de viata, utilizand mijloace simple de plutire, au traversat rauri si fluvii, au navigat in lungul malurilor raurilor si marilor pe mari distante. Adesea drumul lor era fara intoarcere, tinuturile noi mai bogate si ospitaliere, devenind noua lor patrie.
Descoperiri arheologice atesta faptul ca in mileniul al saselea i.Hr., zeci de kilometri erau strabatuti de-a lungul coastelor Mediteranei, de populatiile bastinase, cu corabii cu panze. In paralel, o intensa navigatie se desfasura pe coastele de S.E. ale Asiei, in insulele din Polinezia si in Oceania, cu ajutorul pirogilor si joncilor.
In urma cu doua mii de ani romanii puneau chiar necesitatea de a naviga inaintea vietii: Navigare necesse, vivere non necesse.
Definitii
Cuvantul navigatie isi are originea in cuvintele latine navis, insemnand "nava" si agere, "a conduce".
Navigatia este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor de determinare a pozitiei navei si a drumului de urmat in siguranta intre doua puncte de pe suprafata Pamantului.
Navigatia este insa nu numai o stiinta, ci si o arta. La inceputuri a fost cu siguranta doar o arta. Deplasarea dintr-un punct in altul se facea numai pe baza indemanarii si experientei. In timp, dezvoltarea metodelor specifice, instrumentelor, tabelelor matematice etc., au facut din navigatie o adevarata stiinta.
In general, navigatia maritima este impartita, in functie de mijloacele folosite, in patru mari categorii: navigatie costiera, navigatie estimata, navigatie astronomica si navigatie electronica.
Unele clasificari sunt mai detaliate cuprinzand subcategorii precum: navigatia radar, navigatia hiperbolica etc.
Navigatia costiera este navigatia in care pozitia navei se determina cu ajutorul observatiilor la reperele de la coasta.
Prin repere intelegem in primul rand constructiile speciale realizate in cadrul amenajarilor hidrografice de navigatie asa cum sunt farurile, balizele, geamandurile etc., dar si alte constructii precum cladiri , turnuri, furnale, ori elemente topografice naturale: stanci, mici insule, capuri etc.
Intrucat in apropierea uscatului se afla cele mai multe pericole de navigatie, conducerea navei in zonele costiere impune o atentie deosebita si o mare acuratete in determinarea punctului.
Navigatia estimata este navigatia in care pozitia navei se determina in functie de pozitia initiala pe baza informatiilor de drum si distanta date de echipamentele de navigatie. Acuratetea navigatiei estimate este data si de calculul sau aprecierea influentei factorilor exteriori (vant, curent) in abaterea de la drum si variatia vitezei navei.
In practica navigatiei, determinarea pozitiei estimate se face cel mai des grafic, pe harta de navigatie. Au fost dezvoltate totusi si metode de determinare prin calcul a punctului navei.
Sistemele moderne de navigatie inertiala si navigatie Doppler au la baza principiile navigatiei estimate.
Navigatia astronomica este navigatia folosind observatiile la Soare, Luna, planete sau stele pentru determinarea pozitiei navei. Navigatia astronomica a fost folosita intens o lunga perioada de timp, in special la traversade. Aparitia odata cu evolutia tehnologica a sistemelor hiperbolice de navigatie si mai apoi utilizarea pe scara larga a navigatiei cu sateliti, mult mai precisa si mai expeditiva, au condus la reducerea utilizarii navigatiei astronomice in determinarea pozitiei navei.
Navigatia electronica este navigatia in care sunt folosite mijloacele electronice in determinarea pozitiei navei. Utilizarea odata cu progresul tehnologic a radiogoniometrelor, radarelor, receptoarelor pentru sistemele hiperbolice si apoi a celor de navigatie cu sateliti a crescut considerabil precizia determinarii pozitiei navei.
In navigatia electronica rolul ofiterului de cart in determinarea pozitiei navei este mult diminuat, acesta avand aproape cu continuitate coordonatele geografice ale navei.
Navigatia in conditii speciale trateaza desfasurarea navigatiei in zone in care conditiile impun masuri suplimentare reglementate prin conventii internationale sau izvorate din practica generatiilor de navigatori.
Navigatia fluviala se ocupa cu studiul drumului de urmat in siguranta intre doua puncte pe un curs navigabil de apa interioara. Navigatia se face in principal pe baza unei bune cunoasteri a caracteristicilor cursului de apa pentru zona in care se naviga si a comportarii navei in functie de acestea. Determinarea pozitiei navei se face in functie de reperele de la mal.
NOTIUNI DE BAZA
2.1. Pamantul. Coordonate geografice
Forma Pamantului
Din motive de ordin practic in multe aplicatii Pamantul este considerat de forma sferica. Stiintele care necesitau calcule riguroase au facut necesara asimilarea formei Pamantului cu o forma geometrica mult mai apropiata de forma reala.
Acesta forma este elipsoidul de revolutie, care se obtine prin rotirea unei elipse in jurul unei axe. Elipsoidul de revolutie care se apropie cel mai mult de forma reala a Pamantului poarta numele de elipsoid terestru.
Elementele elipsoidului terestru
Elementele ce definesc elipsoidul terestru sunt urmatoarele:
- semiaxa mare (a)
- semiaxa mica (b)
- turtirea
- excentricitatea
Elementele ce definesc elipsoidul terestru au fost calculate de numerosi oameni de stiinta (Everest, Bessel, Hayford, Krasovski).
Pentru o lunga perioada de timp dimensiunile agreate ca fiind ale elipsoidului international au fost cele ale elipsoidului Hayford (Conferinta internationala de geodezie si geofizica de la Madrid, 1924). In prezent drept elipsoid international este acceptat World Geodetic System 1984 (WGS84), ce are urmatoarele elemente:
a = 6.378.137 m
b = 6.356.752,314 m
Elementele elipsoidului terestru ce sunt folosite pentru orientarea pe mare sunt (Fig. 2.1.1):
- axa polilor (PP')
- meridianele , jumatati de elipsa ce trec prin poli
- meridianul Greenwich, meridianul ce trece prin observatorul astronomic de la Greenwich (langa Londra) numit si meridian de referinta
- ecuatorul, elipsa al carei plan ce trece prin centrul Pamantului este perpendicular pe axa polilor
- paralelele, elipse ale caror planuri sunt perpendiculare pe axa polilor
1. Balaban Gh.I., Tratat de navigatie maritima, Vol. I-II, Editia a II-a revazuta si completata, Editura sport-turism, Bucuresti, 1981
2. Barsan E., Lucrul pe harta in conditiile navigatiei moderne, Buletinul celei de-a XV-a Sesiuni de comunicari stiintifice a cadrelor didactice, Academia Navala "Mircea cel Batran", Vol.V, Constanta, 1997
3. Bessero G., Hecht, ECDIS: un point de vue europen, Navigation, Ian. 1997
4. Bessero G., Du bon usage des cartes marines electroniques, Navigation, Vol.47, No.186, Avril 1999
5. Beukers J.M., Global Radionavigation - The Next 50 Years and Beyond, The Journal Of Navigation, Vol.53, No.2, May 2000, Cambridge University Press
6. Bole A.G., Dineley W.O., Nicholls C.E., The Navigation Control Manual, Second Edition, Butterworth-Heinemann Ltd., Oxford, 1992 Bontideanu P.S., Navigatia si manevra navelor pe ape interioare, Editura Tehnica, Bucuresti, 1973
7. Bowditch N., The American Practical Navigator, Pub.No.9, Defense Mapping Agency Hydrographic/Topographic Center, USA, 1995
8. Bucur V., Argesanu S., Zaharia I., Navigatia, Vol.I Editura Tehnica a Ministerului Cailor Ferate, 1953
9. Caillou M.M., Traite de navigation, 3e edition revisee, Editions INFOMER, Rennes, 1998
10. Curran I., Beatty M., Effective Use of GSM for Accurate Positioning, The Journal Of Navigation, Vol.53, No.1, January 2000, Cambridge University Press
11. Ford S.F., ECDIS: Revolutionary or Evolutionary?, Institute of Navigation, National Technical Meeting, January 1994
12. Hobbs R.R., Marine Navigation - Piloting and Celestial and Electronic Navigation, Fourth Edition, Naval Institute Press, Annapolis, Maryland, 1997
13. Ignat St., Iurascu Gh., Indrumator pentru siguranta navigatiei pe Dunarea maritima si fluviala, Editura Tehnica, Bucuresti, 1980
14. Maloney E.S., Dutton's Navigation and Piloting, Fourteenth Edition, Naval Institute Press, Annapolis, Maryland, 1985
15. Manoliu I.A., Nave si navigatie, Seria Mici enciclopedii si dictionare ilustrate, Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1984
16. Norris A.P., The Status and Future of the Electronic Charts, The Journal Of Navigation, Vol.51, No.3, September 1998, Cambridge University Press
17. Pasquay J.N., Le carte marine electronique et ses succedanes provisoires, Navigation, Aprilie 1996
18. Spiller J., Tapsell T., Peckham R., Planning of Future Satellite Navigation Systems, The Journal Of Navigation, Vol.52, No.1, January 1999, Cambridge University Press
19. Squair W.H., Modern Chartwork, sixth Edition, 1992, Brown, Son & Fergurson, Ltd., Glasgow
20. Stanca C., Hartile electronice de la forma raster la cele vectorizate, Buletinul celei de-a XV-a Sesiunei de comunicari stiintifice a cadrelor didactice, Academia Navala "Mircea cel Batran", Vol.V, Constanta, 1997
21. Stanca C., Batrinca Gh., Modern geodetic systems and their use for navigation charts, Analele Institutului de Marina Civila, Anul I, Vol.I, Constata, 2000
22. Tutuianu N., Boitan V., Huhulescu E., Reguli de navigatie pe Dunare in sectorul Republicii Socialiste Romania - comentarii, schite, intrebari si raspunsuri, Filiala de formare si perfectionare a lucratorilor din navigatia fluviala Galati, 1984
23. Williams P.D.L., Civil Marine Radar - A Review and a Way Ahead, The Journal Of Navigation, Vol.51, No.3, September 1998, Cambridge University Press
24. *** Admiralty Manual of Navigation, Vol I-III, Revised 1987, Third impression 1994, Ministry of Defence, Directorate of Naval Warfare, U.K.
25. *** Electronic chart update - Safety at Sea , Februarie 1996
26. *** Final Report of the Committee On Modernizing Navigation Services, Martie 1994, NOAA Document
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
