Analiza securității umane în cadrul zonei S-E a Europei

Dezvoltarea umana in conceptul ONU este descrisa ca un proces al largirii gamei de op- iuni a oamenilor printre cele pe care ei le pre- uiesc. Aceasta extindere este bazata pe consolidarea capabilita- ilor de baza ale oamenilor, precum aceea de a putea citi - i scrie, de a avea cuno- tin- e, de a fi sanato- i - i bine hrani- i, de a avea adapost - i de a fi mobili.

In conformitate cu conceptul dezvoltarii umane exista patru componente de baza:

- egalitatea cat prive- te accesul echitabil la oportunita- i;

- durabilitatea cat prive- te responsabilitatea pentru genera- iile viitoare care trebuie sa aiba acelea- i anse de dezvoltare ca - i cele pe care le poseda genera- ia de acum;

- productivitatea privind investi- iile in resursele umane - i in crearea acelui mediu macroeconomic care ar permite persoanelor sa-- i atinga poten- ialul maxim;

- sim- ul deciziei - in sensul ca oamenii trebuie sa atinga un nivel de dezvoltare individuala care le-ar permite sa exercite op- iuni bazate pe dorin- ele lor proprii, dintr-un cadru mai larg al oportunita- ilor existente.

Axarea aten- iei asupra dezvoltarii umane reflecta tendina spre o reorientare

principiala a scopurilor, in conformitate cu care se adopta reformele sociale in lumea contemporana. Omul - i necesita- ile sale vitale se considera fundamentale, ca o valoare suprema, pe cand factorii materiali, veniturile bane- ti sau majorarea consumului nu mai reprezinta o condi- ie in sine, ci doar un mijloc de asigurare a

dezvoltarii umane durabile.

Este remarcabil ca aceasta revizuire a corela- iei dintre scopurile - i mijloacele dezvoltarii sociale constituie doar o reintoarcere spre acel gen de orientare a concep- iilor generale despre lume care sunt caracteristice pentru cultura umana in general, inclusiv pentru cultura europeana, dar care, din cauza unor circumstan- e socialistorice, s-a diluat - i chiar s-a distorsionat in sec. XX.

Dezvoltarea umana nu poate fi realizata fara asigurarea securita- ii umane. Securitatea umana implica de obicei o condi- ie in care oamenii i- i pot exercita

op- iunile in siguran- a - i libertate, fara teama ca oportunita- ile de care se bucura astazi vor fi pierdute sau retrase maine. Securitatea inseamna ca beneficiile pe care le-au atins oamenii in extinderea oportunit a- ilor lor - i perfec- ionarea capabilita- ilor sunt protejate de aranjamentele curente sociale, economice - i politice. Securitatea se bazeaza pe o acceptare sociala larga - bazata pe institu- ii stabile - a drepturilor - i obliga- iunilor oamenilor. In final, drepturile - i obliga- iunile persoanei sunt bazate pe aceea ca daca exista accesul la activele productive - fizice, naturale sau capital uman - direct, daca persoana poseda active, sau indirect, daca al- i oameni, comunitatea sau statul poseda activele

In ideologia activita- ii ONU, trecerea la o noua in- elegere a securita- ii umane a avut loc la inceputul anilor 90, odata cu sistarea razboiului rece - i a confruntarilor ideologice intre supraputeri. Pericolul exterminarii atomice a omenirii a slabit - i no- iunea securita- ii umane ce s-a deplasat din domeniul militar in sfera umanitara, cea a vie- ii - i demnita- ii umane.

Daca anterior no- iunea securita- ii se referea in mare masura la state, acum se concentreaza la nivelul oamenilor. Astfel, a avut loc o deplasare de accente: de la securitate prin inarmare spre o securitate prin dezvoltare umana durabila. In plan metodologic, introducerea categoriei securitatea umana" este indiscutabil un factor pozitiv, deoarece categoria data apare ca o caracteristica integrala in cadrul careia sunt uni- i parametrii ce reflecta atat aspectele obiective, cat - i cele subiective ale vie- ii sociale ale omului. Conceptele ,,dezvoltarea umana" - i ,,securitatea umana" sunt inrudite, interdependente, dar nu sunt identice. Desigur, intre dezvoltarea umana - i securitatea umana exista o interconexiune: progresul dintr-un domeniu extinde posibilita- ile pentru progresul celuilalt, - i vice versa. Cat prive- te conceptul securita- ii umane, ca - i in cazul altor no- iuni fundamentale (precum liberta- ile omului), este mult mai

u- or de a depista lipsa securita- ii, decat existena ei.

Securitatea umana s-a aflat intotdeauna in aten- ia ONU incepand cu declara- ia Universala a Drepturilor Omului (1948): ,,Orice om are dreptul la via- a, la libertate - i la securitate personala" (Art. 3); ,,Orice persoana, in calitatea sa de membru al societa- ii, are dreptul la securitatea sociala; ea este indreptata ca prin efortul na- ional - i colaborarea interna- ionala, - inandu-se seama de organizarea - i resursele fiecarei - ari, sa ob- ina realizarea drepturilor economice, sociale - i culturale indispensabile pentru demnitatea sa - i libera dezvoltare a personalita- ii sale" (Art. 22).

Problema securita- ii umane are doua aspecte: in primul rand ea implica lipsa unor pericole precum foametea, imbolnavirea, represaliile; in al doilea rand, implica protejarea individului contra unor evenimente nedorite ale vie- ii cotidiene (imbolnavire, accidente la locul de munca, in societate).

Este cunoscut faptul ca pericolele securita- ii umane pot aparea la orice nivel al dezvoltarii sociale, atat in - arile bogate, cat - i in cele sarace. Insa in - arile cu institu- ii de stat slabe, in situa- ii de criza economica - i spirituala, pericolul securita- ii umane pentru popula- ia acestora cre- te. In acest caz, pericolul poate proveni nu doar din partea unor anumite persoane sau grupuri de oameni (criminalitatea, conflictele inter-etnice, xenofobia), sau a partidelor politice, dar - i din partea statului insu- i.

In istorie exista multe exemple cand statul, in care se acumuleaza o masa critic a. de probleme de gen politic, economic sau securitate personala, adica statul cu un mare risc de criza na- ionala, fie apeleaza la ajutor extern, fie comite acte de violen- a impotriva propriului popor. In ambele cazuri voluntarismul de stat - i violena nu schimba reformele sociale - i cele economice. Practica mondiala demonstreaza de asemenea ca asistena externa de scurta durata (creditele, asistena umanitara) pot slabi tensiunile, dar nu pot schimba o concentrare de eforturi pe termen lung a - arii date, a popula- iei ei in asigurarea dezvoltarii durabile.

Fiecare ara, conform tradi- iilor - i condi- iilor proprii, va trebui sa elaboreze mecanisme specifice de tip legislativ - i sociale pentru asigurarea securita- ii umane - i dezvoltarii poten- ialului uman - ,,a avea acces la cuno- tin- e - i resurse", ,,a duce un mod de via- a activ - i sanatos".

Prin securitatea umana se subin- elege un fenomen cu multe componente: securitatea economica, securitatea alimentara, securitatea ocrotirii sanata- ii, securitatea ecologica, securitatea personala, securitatea publica, securitatea politica. Elementele structurale men- ionate ale securita- ii umane, sunt deosebit de importante pentru om in orice ara, in orice situa- ie sociala. Dat fiind ca intre aceste componente exista o inter-conexiune, se pune intrebarea: care securitate este mai importanta? La o examinare mai in detaliu a acestor componente se pot identifica doua grupuri: libertatea de necesita- i - i libertatea de frica.

Este semnificativ, bunaoara, faptul ca in - arile cu un nivel inalt de dezvoltare programele de dezvoltare durabila, elaborate in anii 90 in conformitate cu Declara- ia ONU ,,Agenda-21" (Rio de Janeiro, 1992), tot mai intensiv se complementeaza cu con- inut ecologic. In acela- i timp, in - arile afectate de criza

economiei (- arile in tranzi- ie), de violena in societate, prin incalcarea liberta- ilor civile, sau prin acutizarea problemelor imbolnavirilor in masa a popula- iei (SIDA intr-un - ir de - ari din Africa), pe primul plan se plaseaza alte accente in asigurarea dezvoltarii umane - i securita- ii umane. In acest context, sunt justificate urmatoarele intrebari: care este legatura dintre securitatea economica - i dezvoltarea umana? Cum interac- ioneaza securitatea economica - i securitatea personala, publica, politica? La prima vedere pericolul dezvoltarii umane durabile (posibilitatea oamenilor de a alege) - i al bunastarii, sunt generate de starea de criza a economiei - i efectele sociale care deriva din acestea: infla- ia, - omajul, veniturile joase, subnutri- ia, activita- ile riscante (inclusiv in economia subterana), saracia, starea precara a sanata- ii, nivelul scazut al educa- iei, poluarea mediului ambiant, criminalitatea, sinuciderile, lipsa mijloacelor financiare ale statului pentru sus- inerea celor defavoriza- i.

CAPITOLUL 2 Realizarea cercetarii

2.1 Ipoteze de lucru:

1. Dezvoltarea umanitatii implica asigurarea securitatii umane;

2. Pericolul reprezentat de economia in tranzi- ie poate fi gestionat pentru a depa- i momentele critice.

1. Teodor N. Tirdea, Elemente de informatica sociala, sociocognitologie si noosferologie, Chisinau, 2001;

2. B. Buzan, Popoarele, statele si teama, Chisinau, Editura Cartier, 2002;

3. V. Bobiuc, Securitatea Romaniei o perspectiva europeana. StrategiiXXI. Viitorologie. Geopolitica. Strategii operationale. Bucuresti, Editura Albatros, 1997;

4. Declaratia Universala a Drepturilor Omului. ( 1948, 10 decembrie);

5. Teodor N. Tirdea, Securitatea ca notiune fundamentala a noosferologiei. Progresul tehnico - stiintific, Bioetica si Medicina: probleme de existenta umana, Materialele conferintei a VI a stiintifice internationale, Chisinau, Editura Voina, 2001;