Modalități de gestiune în cadrul serviciilor publice

SERVICIILE PUBLICE

Necesitatea serviciilor pubice

Serviciiul public reprezinta forma principala de activitate a administratiei.

Pentru a intelege necesitatea obiectiva a serviciilor publice trebuie cunoscuta relatia dintre nevoia sociala si oferta sociala.

Sistemul nevoilor sociale este amplu si diversificat. In societate exist ape langa nevoi individuale si cerinte generale, nationale sau locale publice, caracterizate printr-un puternic dynamism; se manifesta o cerere crescanda de servicii publice.

Porinind de la nevoile publice (cererea de servicii publice), la nivelul consiliilor locale se pot organiza serviciile publice (oferta de servicii publice): urbanism, amenajarea teritorului, gospodarie comunala, stare civila, finante publice locale, secretariat - administrative etc. Continutul ofertei este pus in evidenta de capacitatea organizatorica a autoritatii locale de a furniza servicii, care sa satisfaca nevoia publica.

De asemenea, consiliile locale trebuie sa evalueze punctele tari si punctele slabe ale mediului intern, precum si oportunitatile si riscurile mediului extern al colectivatilor locale. Aceasta evaluare este realizabila numai efectuand o analiza SWOT.

Satisfacere nevoilor de servicii publice nu se poate realize numai prin intermediul serviciilor publice ale institutiilor administrative. Apare necesitatea apodictrica a furnizarii de servicii publice de catre institutii/organizatii private, a caror organizare si functionare sa fie autorizata de instutiile sistemului administrativ.

Trebuie evidentiata si necesitatea parteneriatelor public-privat (3p) in domeniul serviciilor publice.

Astfel, statul se afla in fata unei nevoi de interes general, el creeaza un serviciu public care sa satisfaca nevoia respectiva. Rezulta ca, serviciul este o creatie a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, pusa la dipozitia publicului, cu scopul de a satisface in mod regulat si continuu o nevoie de interes general.

Continut

Tipologia serviciilor publice

MODELE DE GESTIUNE A SERVICIILOR PUBLICE

Termenul de gestiune, acceptat ca administrare a patrimoniului sau a unor bune ale unei persoane de catre reprezentantul ei sau totalitatea operatiunilor efectuate de catre un gestionar privind primire, pastrarea si eliberarea bunurilor materiale sau a valorilor banesti, dintr-o societate comerciala sau institutie, trebuie diferentiat, cel putin din punctul de vedere al cotinutului activitatilor, termenul de management. Termenul de management, in care regasim ansamblul activitatilor de organizare si conducere, in scopul adoptarii deciziilor optime in proiectarea si reglarea proceselor, a sistemului, apreciem ca include si pe cel de gestiune, indiferent de definitia data celui din urma.

Gestionarea serviciilor publice, ca notiune, o intalnim atat in Legea administratiei publice locale (Legea nr. 215/2001), cat si in Carta Europeana a autonomiei locale Reglementarile legale au urmatorul continut: ,,Autonomia priveste atat organizarea si functionarea administratiei publice locale, cat si gestionarea, sub propria responsabilitate, a intereselor colectivitatilor pe care o reprezinta".

Prin autonomia locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva ale autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor publice" ( Carta Europeana a autonomiei locale). Cea de-a doua reglementare a impus modificarea primei reglementari prin Ordonanta de urgenta nr.22/1997, devenind: ,,Autonomia locala priveste organizarea si functionarea administratiei publice locale de a rezolva si de a gestiona, in nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice, in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta".

In lucrarile de drept admistrativ, partea consacrata modurilor de gestiune a serviciilor colective este cea mai importanta. Lucrarile de economie consacra lungi capitole avantajelor si constrangerilor gestiunii publice private.

Gestionarea serviciului public poate fi facuta de o persoana publica (stat, comunitati locale, institutii) sau de o persoana privata (fizica sau juridica).

Literatura de specialitate descrie urmatoarele moduri de gestionare a serviciilor publice :

Adminstrarea prin regii autonome sau institutii publice

Contractul de concesionare

Contractul de inchiriere

Locatia de gestiune

Contractul civil

Contractul comercial

Opozitia ,, gestiune publice - gestiune privata" acopera, in ansamblu, cele mai diverse situatii. Cetatenii (utilizatori/consumatori) nu au fost lipsiti niciodata de un serviciu public. Putem intalni prezenta acestora fie la nivelul controlului fuziunii, fie la nivelul structurii capitalului, fie la nivelul statutului operatorului. Daca consideram ca structura de capital este, in mod normal publica, atunci vom avea patru configuratii posibile de gestiune a serviciului public, care ar corespunde situatiilor existente si in tarile Uniunii Europene. Acestea sunt:

-gestiunea printr-o colectivitate: gestiune directa

-gestiunea printr-un organism public: gestiunea publica

-gestiunea privata sub conducere publica: delegare

-gestiunea privata: sectorul privat