Intr-un stat democratic, protectia sociala reprezinta un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea in aplicare se realizeaza prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca "riscuri sociale" asupra nivelului de trai al populatiei.
Cu radacini in antichitate, prin includerea elementelor de protectie in Dreptul Roman, remarcam aparitia primelor forme de asistenta sociala in secolele 13 si 14, cand in jurul manastirilor au fost construite asezaminte de asistenta sociala pentru saraci, batrani si bolnavi.
Primele forme de protectie sociala au aparut la inceputul secolului 19 si s-au referit la masuri de asigurare sociala; la acestea s-au adaugat cu timpul si elemente de asistenta sociala, ambele forme capatand denumirea de "securitate sociala". Acest termen a fost utilizat pentru prima oara de institutiile create in SUA, odata cu adoptarea Legii securitatii sociale din 1935, care cuprindea reglementari cu privire la prevenirea riscului pentru batranete, moarte, handicap si somaj.
Conceptul de protectie sociala a fost prima oara introdus de catre John K. Galbraith si defineste politica de protejare a categoriilor defavorizate ale populatiei, prin masuri ce urmaresc alinierea acestor categorii la un nivel de trai decent. El considera ca fiind cea mai urgenta masura "prevederea dreptului celor care nu-si pot gasi un loc de munca de a avea un venit garantat sau alternativ".
Ca element de drept international, Organizatia Internationala a Muncii a adoptat in anul 1952 ( Conventia nr. 102 ) termenul de "securitate sociala" cuprinzand ca elemente complementare asigurarile sociale si asistenta sociala.
In prezent actiunile de protectie sociala vizeaza mai multe domenii in care sunt necesare eforturi colective, respectiv: sanatatea, instruirea si educatia, cultura, conditiile de odihna si recreere, mediul social-politic, intr-un cuvant, conditiile sociale de trai.
CAPITOLUL 2
NECESITATEA, CONTINUTUL SI ROLUL PROTECTIEI SI ASIGURARILOR SOCIALE
Protectia sociala este conceputa pentru asigurarea unui standard de viata de baza pentru toti oamenii, indiferent de mijloacele de care acestia dispun.
Exista mai multe categorii de persoane care cer protectia sociala: protectia somerilor, protectia handicapatilor, protectia copilului si a tinerilor, protectia sociala complementara ( protectia sociala in caz de deces, incapacitatea de munca, boala profesionala ).
Conditiile concrete si nevoile diferite care se cer acoperite fac ca si modalitatile de realizare a protectiei sociale sa fie diferite. Astfel, programele se bazeaza pe premise diferentiate in cazul asigurarilor sociale-destinate acoperirii unor nevoi personale ca urmare a pierderii temporare sau definitive a capacitatii de munca-sau in cazul protectiei lucratorului la locul de munca-mediu, conditii de munca- nevoi care se transfera asupra costurilor de productie si a caror satisfacere este inclusa in pretul produsului.
Obiectivele reformei in domeniul asistentei sociale, adica in domeniul sustinut material de stat, sunt astfel formulate si fundamentate incat sa se poata asigura realizarea restabilirii sau mentinerii unor echilibre intre sectorul public si cel privat, intre protectie si autoprotectie, intre nevoi si resurse, intre dezvoltarea umana a generatiei prezente si cea a generatiilor viitoare.
Asistenta sociala este mecanismul principal prin care societatea intervine pentru a preveni, limita sau inlatura efectele negative ale evenimentelor care se produc asupra persoanelor sau grupurilor vulnerabile, fara voia acestora sau sunt prea putin influentate de acestea.
Obiectivul principal al protectiei sociale il constituie diminuarea sau chiar inlaturarea consecintelor unor riscuri asupra mediului si nivelului de trai ale unor segmente ale populatiei.
In fundamentarea si promovarea politicii sociale sunt considerate urmatoarele principii:
-protectia demnitatii umane;
-eliminarea oricarei forme de discriminare in intreaga politica
de protectie sociala;
-promovarea parteneriatului social ca mijloc de control si
eficientizare a tuturor masurilor de politica si de protectie
sociala;
-flexibilitatea, respectiv adaptarea masurilor de protectie
sociala la necesitatile reale ale grupurilor si persoanelor;
-orientarea obiectivelor si masurilor de politica si protectie
sociala in directia capacitarii, mobilizarii si participarii
tuturor fortelor sociale la relansarea cresterii economice,
munca fiind prima sursa a bunastarii si libertatii individului,
sursa cea mai stabila a sanatatii economiei;
-descentralizarea treptata a protectiei sociale si odata cu
aceasta, angrenarea in activitatea de protectie sociala a agentilor economici, unitatilor administratiei publice locale, a institutilor guvernamentale si organizatiilor neguvernamentale, societatilor de caritate si persoanelor fizice, prin contributii materiale, financiare si sociale ale acestora intr-un cadru legal adecvat.
1.Adrian NECULAU, Gilles FERREOL: ,,ASPECTE PSIHOSOCIALE
ALE SARACIEI", Ed. Polirom, 1999
2.Cornelia TESLUC: ,,SARACIA SI SISTEMUL DE PROTECTIE
SOCIALA", Ed. Polirom 2001
3.Alexandru TICLEA, Constantin TUF AN: ,,PROTECTIA SOCIALA A
SOMERILORIN ROMANIA" Ed. Atlas Lex, 1995
4.Ion ALEXESCU: ,,MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
MUNCA SI PROTECTIE SOCIALA"; Ed. Almarom, 1998
5.Cornel TRANDAFIR: ,,PROTECTIA SOCIALA A TINERILOR"; Ed.
De Sud 1998
6.CONSTITUTIA ROMANIEI din 1991
7.ARHIVA SI DOCUMENTELE OPERATIVE ALE DIRECTIEI DE
MUNCA SI SOLIDARITATE SOCIALA - CLUJ
8.DATE ALE RETELEI DE COMUNICATIE ELECTRONICA A
CONSILIULUI NATIONAL PNL.
9.Lazar L Mortan M, Lazar P.S.: ,,MANAGEMENT GENERAL", Ed.
StarSoft Alba lulia, 2000
lO.Lazarl. Mortan M, Veres V: ,,MANAGEMENT GENERAL", Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
