Portofoliu Psihologia Muncii

1.Descrieți o situație de discriminare sau de hărțuire la locul de muncă și găsiți soluții amiabile de rezolvare a acestor probleme, creați un scenariu complet.

Teorii:

În sociologie, termenul "discriminare" este tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui grup de indivizi bazat pe apartenența lor la o anumită "clasă" sau "categorie". Discriminarea se referă la comportamentul pe care o persoană, o instituție sau un grup de persoane îl au împotriva membrilor respectivei clase sau categorii. Poate implica excluderea sau limitarea accesului membrilor grupului de persoane discriminat de la exercițiul anumitor drepturi și șanse care altfel sunt disponibile celorlalte grupuri sociale.(Giddens,2009, p.324)

Prin discriminare înțelegem orice deosebire, excludere, restricție, preferință sau tratament diferit care dezavantajează o persoană sau un grup, în comparație cu altele aflate în situații similare. Motivele care stau la baza discriminării pot fi diverse, ca de exemplu: rasa, naționalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală, limba, vârsta, handicap etc., iar în acest caz vorbim de discriminarea multipla. Discriminarea reprezintă o trăsătura generala a vieții sociale, care se bazează pe existenta unei anumite prejudecăți. Fenomenul numit prejudecată implică respingerea celuilalt, considerat ca membru al unui grup față de care se manifestă sentimente negative. (Cercetarea etnografică privind discriminarea multiplă.(ANES, 2007)

Teoria identității sociale introduce distincția între ingroup și outgroup, respectiv între grupul de apartenență și grupul reprezentat de „ceilalți”. Aceasta înseamnă că indivizii manifestă tendința de a favoriza propriul grup în defavoarea celorlalți.(Tajfel, 1971)

Cercetările efectuate până în prezent au identificat existența mai multor tipuri de discriminare. Banton (1998) a făcut distincția între discriminarea directă și indirectă. Discriminarea directă apare atunci când două persoane care au același nivel de pregătire și o slujbă similară primesc un salariu diferit. Discriminarea indirectă are la bază o decizie luată anterior, adică două persoane cu același nivel de pregătire primesc un salariu diferit, deoarece au fost angajate pe poziții diferite sau în momente diferite de timp.

Kirshna Mallick (1995) propune alte două tipuri de discriminare la nivel de grup și individ. Discriminarea de grup este diferită de discriminarea individuală, care este independentă de membrii grupului. Pe piața forței de muncă discriminarea de grup este evidentă atunci când salariul mediu al grupului nu este proporțional cu productivitatea medie.

Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricții sau preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare. Legislația românească, în principal Constituția României, dar și legile speciale, prevăd următoarele criterii: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea HIV, apartenența la o categorie defavorizată, alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. (Zugravu, 2014, p. 47)

Tipuri de discriminare:

a) Discriminarea directă: face referire la aplicarea unui tratament diferit unor persoane, grupuri sau comunități diferite, aflate însă în situații similare, având un impact negativ asupra unora dintre ele.

Conform Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), discriminarea directă are loc atunci când o persoană este tratata într-un mod mai puțin favorabil decât o altă persoana care a fost, este sau ar putea fi într-o situație comparabilă, iar diferența de tratament are la baza oricare criteriu de discriminare prevăzut de legislația în vigoare.Acțiunile care intră în sfera discriminării directe includ concedierea cuiva din cauza unei caracteristici din cele menționate anterior, decizia a nu angaja o persoana din cauza apartenenței sale un grup social, refuzul de instruire sau promovare a unei persoane pe baza unui criteriu din cele menționate mai sus.

b) Discriminarea indirectă:

CPE (2008) spune că discriminarea indirectă se întâmplă atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute de legislatia in vigoare, cu exceptia cazurilor in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate si necesare. De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele care se află în situații egale.

CNCD spune că discriminarea indirectă se întâmplă atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute de legislatia in vigoare, cu exceptia cazurilor in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate si necesare. De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele care se află în situații egale.

Discriminarea indirectă este o forma de discriminare care nu este evidentă la o primă vedere. Deși anumite practici, reguli sau politici sunt aparent corecte si neutre, ele pot ascunde tratemente diferite si nedrepte pentru persoane aparținând diferitelor cateogrii sociale si pot leza drepturile acestora. Discriminarea indirectă apare atunci când practici, politici sau proceduri ale unei organizații, au efectul de a dezavantaja oameni care împărtășesc anumite caracteristici protejate, chiat dacă acest lucru nu este menționat într-o forma explicită ca în cazul discriminării directe.

Orice restrictie sau diferenta de tratament trebuie sa fie justificata printr-un scop obiectiv si prin demonstrarea necesitatii respectivei restrictii si lipsa unei alternative non-discriminatorii.

Spre exemplu, o justificare de tipul „e mai avantajos economic să discriminez” sau „Barbații sunt mai buni în domeniu IT” nu intra în categoria justificărilor rezonabile.