Elearning în societatea modernă

Tehnologiile informaționale, sunt un ansamblu de metode ale proceselor de producere și ale resurselor tehnice programate, unite într-un lanț tehnologic, care asigură acumularea, păstrarea, transmiterea și afișarea informației, cu scopul diminuării dificultății procesului de utilizare a resurselor informaționale și pentru mărirea operativității și securității lor. (Șerbănescu, 2010, p. 315)

E-learning, reprezintă un tip de educație la distanță, ca experiență planificată de predare-învatare, organizată de o instituție ce furnizează mediat materiale într-o ordine secvențială și logică, pentru a fi asimilate de studenți în maniera proprie (Istrate, (n. d. a.)), cu ajutorul tehnologiilor noi de multimedia și a Internetului. Toate aceste procese sunt utilizate pentru îmbunătățirea calității învățării, prin facilitarea accesului la resurse și servicii, la schimbul de informații la distanță și colaborare. (Vasilache, 2008). Acesta este un domeniu de interes pentru toate societățile.

Acest tip de educație utilizează mijloacele Tehnologiei Informației și Comunicării, ceea ce în sistemul educațional sau mai bine spus în toate situațiile educaționale, este denumit TIC. Face referire atât la elevii și studenții ce sunt în sistemul educațional și urmează procesul de învățare, cât și la cei ce se specializează și urmează diferite cursuri pentru a fi compatibili cu cerințele actuale, de pe piața muncii.

Este un proces ce favorizează indivizii: care au un mod de a asimila informația diferit față de restul; le oferă studenților oportunitatea de a alege forma de învățământ, la zi sau la fără frecvență, favorabilă programului lor; ajută și persoanele care au deja un loc de muncă, dar care datorită procesului de modernizare au nevoie de cursuri de perfecționare sau de recalificare; facilitează studierea la două facultăți în paralel și totodată este un mod prin care îi sprijină pe toți aceștia în procesul de învățare continuă, prin diferite metode.

E-learning, poate fi accesat prin două metode:

1. CD-uri, cursanții primesc informația, respectiv cursurile pe CD-uri și pot învăța pe cont propriu în maniera cea mai favorabilă lor

2. prin rețeaua de internet, cursanții pot accesa cursurile fie în timpul orelor de curs, dacă acestea sunt disponibile numai în cadrul școlii, fie de acasă în cazul în care cursurile sunt disponibile pe o platformă unde este necesar un cont de utilizator și o parolă, pentru logare.

Acestea au fost create pentru a simplifica procesul de educație, totodată pentru a fi utilizate ca suport de învățare, de predare, de evaluare sau ca mijloc de comunicare și ca suport de sprijin pentru realizarea unor sarcini individuale.

Făcând o paralelă între cele două metode, pot spune că rețeaua de internet, în prezent, este cea mai utilizată sursă, pentru a accesa materialele necesare învățării la distanță: hărți, dicționare, enciclopedii, filme didactice, prezentări în diverse formate, cărți (e-books), teste, tutoriale, simulări, software ce formează abilități, software de exersare, jocuri didactice etc.

CD-urile sunt și ele într-o oarecare măsură folosite, dar au pierdut teren odată cu trecerea anilor și implicit odată cu modernizarea societății și deschiderea accesului la internet pentru toți indivizii din societate. (Istrate, (n. d. a.))

Un exemplu bun, din procesul de e-lerning, este învățământul la distanță practicat în instituțiile de învățământ superior. Această formă de învățământ se utilizează prima dată cu ajutorul expedierii prin poștă, la sfârșitul sec. XIX, iar incepând cu anii ’30-’40 ai sec. XX începe utilizarea tehnologiei electrice si electronice, ca mod de livrare a conținutului de învatare, mai întâi prin radio si TV, iar apoi prin alte canale de telecomunicații, inclusiv prin satelit. (Vasilache, 2008).

Instituțiile tradiționale au îmbrățișat această metodă pe baza unor motive plauzibile, cum ar fi că multe persoane care doresc să își continue studiile sau să și le aprofundeze: nu pot fi prezente fizic în instituțiile respective, ori pentru că au un loc de muncă sau au copii mici; ori au o problemă medicală temporară sau permanentă ce nu le permite deplasarea la instituția aleasă sau orice alt obstacol care le stă în calea îndeplinirii scopului final, acela de a învăța.

1. Șerbănescu, L. (2010). TEHNOLOGIILE INFORMATIEI SI COMUNICARII APLICATE ÎN ÎNVATAMÂNTUL LA DISTANTA DIN ROMÂNIA. Seria Litere si Stiinte Sociale, Târgu Jiu, Nr. 1/2010 pp. 315-324 [online] Available at: http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2010-01/25_LUMINITA_SERBANESCU.pdf [Accessed 11 Apr. 2018].

2. Istrate, O. (n.d. a.). Ce este elearning?. [online] Available at: http://www.elearning-forum.ro/resurse/a1-elearning.html [Accessed 11 Apr. 2018].

3. Istrate, O. (n.d. b.). Modele de educatie la distanta. [online] Available at: http://www.elearning-forum.ro/resurse/a3-modele.html [Accessed 11 Apr. 2018].

4. OTOVESCU, C. (2015). DREPTUL DE UN STUDIU ÎN PROGRAMUL ERASMUS. Revista de Stiinte Juridice. vol. 28, ediția 1/ 2015, pp.179-186.

5. Moodle.udec.ntu-kpi.kiev.ua. (n.d.). Martin Dougiamas - biography. [online] Available at: http://moodle.udec.ntu-kpi.kiev.ua/martin_dougiamas.html [Accessed 11 Apr. 2018].

6. NOVAC, L. (2014). ROLUL PLATFORMEI MOODLE ÎN FORMAREA PROFESIONALĂ A CADRELOR DIDACTICE UNIVERSITARE. Seria Științe ale educației, nr.9 (79), pp.85-88. [online] Available at: http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/339/15.-p.85-88.pdf?sequence=1 [Accessed 11 Apr. 2018].

7. Vasilache, D. (2008). Guvernarea electronică. O introducere. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință.