Simbolismul

SIMBOL'ISM s.n. Sistem de simboluri 1, reprezentare prin simboluri. - Spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii ; reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri 1.

2. Curent programatic in literatura si arta universala, constituit la sfarsitul secolului XIX, potrivit caruia valoarea fiecarui obiect si fenomen din lumea inconjuratoare poate fi exprimata si descifrata cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. - Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvant sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a intari notiunea pe care o desemneaza sau o anumita atitudine fata de ea; legatura dintre un sunet sau un grup de sunete si o anumita idee. - Din fr. symbolisme.

Introducere

Curent literar de larga circulatie europeana simbolismul a marcat spiritualitatea europeana de la sfarsitul secolului al XIX - lea pana in preajma primului razboi mondial, manifestandu-se in poezie, teatru, muzica, pictura.

Lirica simbolista e o expresie a sensibilitatii moderne citadine. Poezia simbolista este una exclusiv a sensibilitatii pure. Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, fluide, vagi, muzicale, care sunt transmise recurgand la analogie, la sugestie, utilizand un limbaj poetic inedit.

In esenta, simbolismul reprezinta adancirea lirismului in subconstient prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletu lui omenesc. Natura fondului impunea de la sine starile sufletesti vagi, neorganizate; natura formei sugestive impunea solubilitatea versului si revolutia prozodica, privita apoi de unii critici ca nota diferentiala a simbolismului.

Poezia simbolista romaneasca apare la sfarsitul secolului al XIX-lea,perioada macinata de adanci contradictii sociale.Pe fondul inapoierii industriale si al unei agriculturi ce mai pastra ramasite feudale,contradictiile dintre clase se ascut.Creatia literara de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru exprima o stare de spirit antiburgheza.Scriitorii devin tot mai sensibili la suferintele ,,dezmostenitorilor" , ei dezvaluie exploatarea si asuprirea,comunica exasperarea provocata de monotonia vietii provinciale din acea vreme.Ca si in Franta ,simbolismul este si la noi produsul orasuli,el se naste impotriva inflatiei de poezie minora a epigonilor eminescieni si a semanatorismului,cum facea abuz de teme morale,de limbaj taranesc,de ,,taranism sectar"(Ovid Densusianu).Reprezentatii curentului vor fi simbolisti si ,,decadenti": cele doua fete ale miscarii simboliste apar,interferente,la stefan Petica,D. Anghel,Ion Minulescu,D. Iacobescu,George Bacovia.

,,Simbolismul romanesc parcurge o etapa estetico-teoretica,incepand din 1880,prin Al. Macedonski,o perioada de cautari si experiente(1892-1908),una de plenitudine(1908-1914)si,in sfarsit,una de declin(1914-1920)"-Lidia Bote

Simbolismul s-a manifestat in literature romana aproape sincronic cu simbolismul european, avandu-1 ca teoreticican pe Alexandru Macedonski, conducator al cercului revistei Literatorul. Initial respins de reprezen- tantii Junimii, de scriitorii de la Contemporanul, ca si de orientarile tradi- tionaliste (samanatorismul si poporanismul), simbolismul romanesc s-a impus prin poeti reprezentativi, dupa anul 1900: Dimitrie Anghel, stefan Petica, Ion Minulescu si George Bacovia.