Inca de la finele secolului XIX, unele texte mai accesibile (si, de regula, de dimensiuni reduse) ale poetului roman au fost insotite de muzica unor valsuri sau romante compuse anume; cateva dintre ele au fost inregistrate de cultura pop si sunt cunoscute chiar si celor din generatiile tinere.
Registrul stilistic al muzicii scrise in acest scop s-a modificat de-a lungul vremii, cea mai spectaculoasa variatie producandu-se in anii saizeci, odata cu aparitia muzicii rock pe scena din Romania. Dincolo de intentia unui omagiu, muzica pe versurile lui Eminescu avea mai multe avantaje pentru artistii noii miscari, neagreate de conducerea politica pentru izul sau occidental: ,,pe Eminescu nu-l contesta nimeni"; apoi, formatiile sprijineau valorile nationale. In plus, publicul ii putea acompania pe artisti in concerte, versurile fiind deja familiare celor mai multi.
Singurele compozitii cunoscute din timpul vietii poetului sunt doua romante semnate de Iancu Filip (De ce nu-mi vii? si Pe langa plopii fara sot ), ambele scrise in 1887, cand Eminescu se afla in vizita la sora sa, in Botosani. Dupa moartea poetului, un numar apreciabil de autori, multi dintre ei uitati, au scris mici piese - serenade, romante, valsuri - pentru voce cu acompaniament de pian sau cor. Din perspectiva actuala, registrul stilistic in care se incadreaza aceste piese este cel al muzicii usoare - servesc drept argumente formele pieselor, instrumentatia minimala, lipsa de notorietate a celor mai multi compozitori sau incapabilitatea celor cunoscuti de a-si impune compozitiile din genuri mai largi (orchestral, vocal-simfonic, opera).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
