"A vorbi despre limba in care gandesti ( ) in cazul nostru a vorbi despre limba romana este ca o duminica ( )
Ce patrie minunata este aceasta limba! ( )"
(N. Stanescu)
"Ceea ce nu piere, oricat de pieritoare ar fi intamplarile vietii noastre e gandul insusi ca le-am trait, e limba in care s-a intrupat acest gand. Si atata timp cat limba aceasta traieste gandurile sale pot fi oricand regandite, intamplarile pot rezamisli oricand o istorie ( )"
Iata, "limba sfanta, limba vechilor cazanii", aceea "pe care-o plang si pe care o canta / pe la vatra lor taranii" invocata de marele poet basarabean Alexe Mateevici, adica limba stramosilor nostri asezata de istorie in calea tuturor vitregiilor lumii, parea sa fi pierit, sa fi fost grav atinsa de straiele nepotrivite in care era incarcerata. N-a fost sa fie asa, ci dimpotriva, zadarnicia a cuprins doar carcera ce nu poate ingenunchia niciodata gandul ( )
Desertaciune a desertaciunilor a fost incercarea de a scoate din istorie o limba. Bolta gandiri romanesti ramane intreaga. (Constantin Dumitru, Ceea ce nu piere)
Vorbita in decursul istoriei ei indepartate de pastorii si plugarii care ne-au lasat mostenire versurile Mioritei si ale baladei Toma Alimos, limba romana si-a durat temelie trainica, pazita cu sfintenie generatii si veacuri de-a randul.
"Noi nu suntem stapanii limbei, ci limba e stapana noastra, este insasi floarea sufletului etnic al romanilor." (Mihai Eminescu)
A veghea la cultivarea substantei ei vechi, inseamna a ne pretui pe noi insine, luandu-ne raspunderea grava de a fi purtatori ai unui mesaj al tuturor marilor promotori ai culturii nationale, prin care, cinstind trecutul si prezentul ei, venim in intampinarea viitorului.
"Numai in cuvintele limbii tale se intampla sa-ti amintesti de lucruri pe care nu le-ai invatat niciodata." Asa incepe Constantin Noica minunata carte Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca o carte despre expresivitatea limbii romane, o carte construita din cuvinte si ganduri ce imobilizeaza acest tezaur romanesc, facand inepuizabila forta sa evocatoare.
Cu limba noasta, noi dam acea "iscusita oglinda a mintii omenesti", cum spunea despre scris M. Costin, in care gandul de totdeauna si omul de pretutindeni sa-si vada chipul. Si o putem face in termeni proprii, uneori de netalmacit, in alte limbi.
Limbajul scriitorilor poarta pecetea fortei de adaptare a cuvintelor si constructiilor la cerintele continutului prin procesul selectiv, operat asupra tezaurului lingvistic de fiecare autor, intr-un mod subiectiv si afectiv. Puterea limbajului artistic vine din talentul si efortul autorului de a gasi "cuvantul ce exprima adevarul" gandurilor si simtirii sale, deci din capacitatea de a valorifica optim tezaurul limbii si tiparele constituite istoriceste ale expresivitatii ei.
Semantica noua a textului tine de ineditul sintagmelor stilistice de acele nuclee gramatical afective care pot da relief, culoare si insufletire mesajului. Stilistica studiaza tocmai acest fenomen specific al limbajului textelor si constructiile expresivitatii cu inepuizabila forta de inventie a figurilor de stil.
Dupa Michael Riffaterre stilul "ar fi deci o serie de opozitii ai carei poli ar fi contextul si un element cu slaba previzibilitate in cadrul continutului."
Roman Jakobson spune ca "problema legaturii dintre cuvant si lumea inconjuratoare nu se refera numai la arta verbala ci intervine in studierea tuturor tipurilor de mesaj".
Lucrarea de forta isi propune, deci, o evaluare a expresivitatii involuntare in texte vechi si limbaje specializate, printr-un demers lingvistic.
Enumeram aici, ca un preliminariu justificativ, cateva puncte pe care ne-am propus a le aborda in aceasta lucrare.
1.Notiunea: Ce extensie trebuie data termenului stilului si expresivitatii ?
2. Expresivitatea involuntara in cronicile moldovene.
3. Expresivitatea limbajelor specializate.
4. Plasticitatea involuntara ca parte in cadrul expresivitatii involuntare.
Lucrarea de fata va incerca sa puna in miscare polisemia latenta a unor fragmente de lucrari stiintifice, istoriografice, administrativ-juridice, ziaristice.
Sub raport metodologic nu e tocmai usor sa faci sa rodeasca campul de posibilitati semantice al unor asemenea scrieri care, pe deasupra, se intampla sa fie redactate de foarte mult timp. Dupa cum se va vedea, lumea cartilor vechi e o lume de minuni adormite si, ca nivel al expresivitatii, avem toate motivele sa-i acordam o atentie speciala, fiindca vechile epoci miscatoare ascund tulburatoare peisaje de inceput de lume.
1. Negrici, Eugen. Istoria limbii romane literare. Reprografia Univ. din Craiova, 1979
2. Negrici, Eugen. Naratiunea in cronicele lui Gr. Ureche si Miron Costin. Ed. Minerva, Bucuresti, 1972
3. Negrici, Eugen. Expresivitatea involuntara. Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977
4. Negrici, Eugen. Imanenta literaturii. Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981
5. Gruber, Eduard. Stil si gandire. Ed. Librariei "Scoalelor Fratii Saraga", Iasi, 1888
6. Munteanu, Stefan. Introducere in stilistica operei literare. Ed. de Vest, Timisoara, 1995
7. Cornita, Doina. Manual de stilistica. Ed. Umbria, Baia Mare, 1995
8. Negulescu, Petru. Psichologia stilului, Bucuresti, 1896
9. Chitimia, I.C. Probleme de baza ale literaturii romane vechi. Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1972
10. Coteanu, Ion. Originile limbii romane. Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1981
11. Dan, Ilie Contributii la istoria limbii romane. Ed. Junimea, Iasi, 1983
12. Dumitrescu, Florica. Contributii la Istoria limbii romane vechi. Ed. didactica si pedagogica, Bucuresti, 1973
13. Iordan, Iorgu. Istoria limbii romane. Ed. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1983
14. Mihaescu, N. Aspecte lexicale si gramaticale ale limbii romane literare. Ed stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1978
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.