Sfanta Liturghie este cea mai de seama sfanta slujba obsteasca a Bisericii rugatoare. Ea este o randuila de sfinte rugaciuni in timpul carora se savarseste si se aduce jertfa fara de sange a Legii celei Noi, intemeiata de Mantuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taina si icredintata de El Sfintilor Sai Apostoli, iar de acestia urmasilor lor sfintiti, arhiereii si preotii, pentru a fi savarsita de-a pururi in Biserica crestina spre pomenirea Lui si spre iertarea pacatelor membrilor Bisericii Lui.
Sfanta Liturghie este miezul cultului divin, public si comun, precum si culmea cea mai inalta a trairii duhovnicesti. Mantuitorea jertfa de pe Golgota este irmosul tuturor darurilor, iar Sfanta Liturghie este aducerea necontenita a acestei jertfe si insasi lucrarea Lui in Biserica. Ea este dumnezeiasca si preasfanta Taina a Tainelor lui Iisus Hristos. In ajunul mortii Sale pe Cruce, adica Joi seara la Cina cea de Taina, insasi Mantuitorul, serband Pastile impreuna cu ucenicii Sai, luand painea si binecuvantand a frant si a dat ucenicilor Sai, zicand: ,,Luati, mancati, acesta este Trupul Meu". Luand apoi potirul si multumind, le-a dat lor zicand: ,,Beti dintru acesta toti, Acesta este Sangele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26, 28; Marcu 14, 22, 24; Luca 22, 19, 20; I Corinteni 11, 23, 25).
In Biserica Ortodoxa avem trei Sfinte Liturghii:
a) Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (+407)
b) Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadochiei (+379)
c) Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite a Sfantului Grigorie cel Mare (Dialogul), Episcopul Romei (+604)
Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur se oficiaza in toate celelalte zile de Duminici si sarbatori din timpul anului in care nu se savarseste vreuna din celelalte doua Sfinte Liturghii. Aceasta este Liturghia obisnuita in Biserica Ortodoxa, savarsindu-se de cele mai multe ori in cursul anului bisericesc. Autorul acesteia este Sfantul Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.
Acest mare dascal si luminator al lumii s-a nascut in Antiohia, cel mai frumos oras al Asiei, la anul 344. S-a botezat tarziu, la varsta de 20 de ani. A studiat Sfanta Scriptura, avandu-l ca profesor pe Diodor din Tars (+393) ssi coleg pe Teodor, episcopul Mopsuestiei (+428).
In anul 374, dupa moartea mamei sale, Sfantul Ioan Gura de Aur se retrage in muntii Antiohiei, unde timp de patru ani se exercita in asceza. In anul 380, episcopul Meletie al Antiohiei l-a hirotonit diacon, servind in treapta diaconiei sase ani. In timpul diaconatului, desi nu primise Taina Preotiei, a scris tratatul ,,Despre Preotie", in sase parti.
In anul 386, episcopul Flavian al Antiohiei l-a hirotonit preot, incredintandu-i si misiunea de predicator.
In timpul celor 12 ani de preotie, Sfantul Ioan Gura de Aur a dezvoltat o activitate misionara si predicatoare, care i-au creat o mare celebritate. Faima lui de predicator, exeget si ascet a contribui sa fie ales, la moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului in 397, patriarhul capitalei, prin influenta lui Eutropiu, ministrul atotputernic al imparatului Arcadie, fiind hirotonit la 26 februarie 397.
Datorita talentului sau predicatorial i s-a dat numele de Hrisostom care inseamna Gura de Aur. Opera Sfantului Ioan Gura de Aur este considerabila. El a fost intr-adevar cel mai mare orator crestin al sec. IV si putem spune al tuturor timpurilor.
Una dintre operele sale este si Sfanta Liturghie care ii poarta si numele.
Sfanta Liturghie se savarseste in manastiri si catedrale episcopale in fiecare zi. In bisericile de enorie se savarseste de obicei in zilele de Duminica si de sarbatori, iar in zilele din cursul saptamanii se face numai atunci cand este nevoie, mai ales sambata, cand se fac pomeniri si Parastase pentru morti.
Cat priveste vremea anumita sau ceasul din zi la care trebuie sa inceapa slujba Sfintei Liturghii, dupa predania veche a Bisericii, este ceasul al treilea din zi, care corespunde cu ceasul 9 dimineata, cand Mantuitorul a fost rastignit pe Cruce (Marcu 15, 25) si cand s-a pogorat Sfantul Duh peste Sfintii Apostoli. De va fi nevoie, se poate savarsi si mai devreme sau mai tarziu, dar nu mai inainte de ziua si nici dupa amiaza.
Abateri de la aceasta regula se fac numai la anumite praznice imparatesti, si anume la Pasti, la Craciun (nu peste tot) si in unele locuri la Boboteaza, cand Sfanta Liturghie se savarseste dis-de-dimineata.
Sunt si zile din cursul anului in care nu se face Liturghie nici chiar in manastiri, si anume in cele in care Tipicul si cartile de slujba prevad ajunarea deplina, Miercuri si Vineri din saptamana branzei, luni si marti din prima saptamana a Postului Mare, in Vinerea Patimilor, Vinerea dinaintea Craciunului si a Bobotezei, cand aceste doua sarbatori cad Duminica sau Luni.
Sfanta Liturghie se savarseste numai in biserica sau in paraclise si capele sfintite si cu Sfantul Antimis in locul cel mai sfant bisericii, si anume in Sfantul Altar. Numai in cazuri cu totul exceptionale, ca de pilda pe campul de lupta si numai cu invoirea episcopului locului, se mai poate savarsi si in afara de biserica, intr-o casa sau intr-un loc curat pe o masa pe care se intinde Sfantul Antimis. Fara el nu se poate savarsi Sfanta Liturghie nici in biserica, nici in afara de biserica.
Sfanta Liturghie poate fi savarsita numai de catre arhierei si preotti cu hirotonie legala, adica sfintiti si asezati dupa randuiala canonica a Bisericii. Cei caterisiti sau indepartati din slujba si cei vinovati de pacate grele nu mai pot liturghisi. Diaconul nu poate sluji singur, ci totdeauna numai cu arhiereul sau cu preotul. In afara de preot, pentru savarsirea Sfintei Liturghii mai trebuie cel putin un cantaret care sa dea raspunsurile la strana si sa ajute pe preot in anumite momente la slujba.
Aceasta Sfanta lucrare nu este altceva decat: ,,Cina cea de Taina", prin care se continua pana astazi, impartasirea cu Trupul si cu Sangele Domnului Hristos, dupa insasi porunca Lui: ,,Aceasta sa o faceti intru pomenirea mea" (Luca 22, 19).
Precum precizeaza un mare talcuitor al Liturghiei Ortodoxe[1], savarsirea Liturghiei urmareste un dublu scop
1. ,,Proloagele", vol. I, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova - 1991
2. Nicolae Cabasila, ,,Talcuirea Dumnezeiestei Liturghii", Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti - 1946
3. Vasile Coman, Episcopul Oradiei, ,,Cuvinte pentru suflet", Editura Episcopiei Oradiei, Oradea - 1985
4. ,,Credinta Ortodoxa", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi - 1996
5. ,,Liturghier", Editura Institutului Biblic si de Misiune ortodoxa, Bucuresti -1974
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
