Templul din Ierusalim

Ierusalim (ebraica moderna: Ierusalaim ??????? sau Tion ???? (Sion); ebraica clasica:Ierusalaim sau Ierusalem ??????; araba: al-Quds ????? sau Ur Salim al Quds) este un vechi oras din regiunea istorica Palestina (pentru evrei si crestini ,,Tara Sfanta" sau ,,Tara lui Israel"),in Orientul Mijlociu, considerat oras sfant in Iudaism, Crestinism si Islam.

Prima referire demna de crezare asupra cetatii Ierusalimului se gaseste in Gen. 14:18, unde Melhisedec este mentionat ca imparat al Salemului (adica al Ierusalimului; vezi Gen. 14:18, ). Pe vremea cand Israelitii erau gata sa treaca peste Iordan ca sa intre in Tara fagaduita, localitatea se numea (cetatea) Iebusita (Ios. 15:8) sau ,,Iebus" (I Cron. 11:4). Ea n-a fost niciodata capturata in perioada cuceririi Canaanului de catre Iosua si a ramas in mainile Canaanitilor pana cand David a devenit imparat. Ostirea lui David a asediat Iebusul, l-a luat in stapanire si David a facut din cetate capitala sa (II Sam. 5:5-7; I Cron. 11:4-7). Ierusalimul a servit drept capitala politica a Israelului atat in perioada cat acesta a fost un regat unitar, cat si mai tarziu, in timpul regatului din sud, al lui Iuda. Solomon, succesorul lui David, a zidit Domnului Dumnezeu Templul din Ierusalim (I Imp. 5:8; II Cron. 2:5,).

In centrul primei carti a Cronicilor se afla Legamantul incheiat de Dumnezeu cu David. In centrul celei de-a doua carti a Cronicilor sta Templul lui Dumnezeu zidit de Solomon.Istoria si semnificatia Templului sunt esentiale pentru invatatura biblica referitoare la Hristos si Biserica Sa.

Templul Proiectat de David, pentru care el a pregatit materialele si lucratorii si pe care fiul sau, Solomon, l-a zidit de fapt, a fost construit << La Ierusalim, pe muntele Moria >>(3 :1). Acesta este sirul de munti spre care Domnul l-a indrumat pe Avraam cand i-a poruncit sa-si jertfeasca fiul, pe Isaac (Gen. 22 :2). Acea porunca nu a fost niciodata implinita. Domnul a intervenit, iar Isaac a fost crutat. Se poate observa o legatura foarte stransa intre gestul lui Avraam de a-si oferi fiul, singurul sau fiu, pe care-l iubea, si actiunea de mai tarziu a lui Dumnezeu Insusi, prin care Isi da Fiul, singurul Lui Fiu, preaiubitul Lui FIu, ca jertfa pentru pacat-exact in acelasi loc ! Insa de aceasta data nimeni nu a intervenit (Rom. 8 :32).

Importanta Templului este sugerata de numele sau originar, Ohel Moed, care inseamna << cortul intanlirii >>, locul in care Dumnezeu Se intanlea cu poporul Sau ( cf. Exod. 25 :22 ; 29 :43 ; Num. 17 :4).

Biblia nu ofera Templului din Ierusalim o origine cereasca de tip legendar. Existenta lui nu se bazeaza pe vreun mit religios, pe semnificatii cosmogonice, asa cum ne relateaza legendele religioase sumeriene sau babiloniene. Fie ca este vorba despre instituirea regalitatii sau despre existenta Templului, totul debuteaza cu o propunere din partea omului: poporul cere un rege, David are ideea de a construi un Templu; tot el, printr-un semn minunat, alege locul (cf.1Rg 8,16) iar Solomon (sau David, dupa Cartea I a Cronicilor) realizeaza structura arhitecturala. Totusi, in acelasi timp, Domnul intervine; asa cum el a consacrat institutia regala, la inceput refuzata de profetul Samuel, el a acceptat si construirea Templului, desi s-a opus, prin glasul profetului Natan (cf. 2Sam 7,1-16).

Dorinta lui David de a ridica o casa Domnului s-a concretizat odata cu asezarea poporului ales in Tara Canaanului, cand Cortul Intalnirii nu mai insotea pe drum cele douasprezece triburi ratacite in desert. Templul lui Solomon, consacrat in anul 960 i.C., a inlocuit Cortul Legamantului, care adapostea chivotul unde se pastrau cele doua table ale Legii, firimituri din mana din desert si toiagul lui Moise. Templul era un dar al lui Dumnezeu. Nici David, nici Solomon, niciun rit sacerdotal, nicio revelatie profetica nu au putut sa ,,aduca in hotar" vreodata prezenta Celui Sfant sau sa provoace venirea lui. El este inefabil si orice revelatie sacra este un har pentru om.

In timp ce David a stabilit capitala la Ierusalim, simbolul unitatii nationale si religioase a lui Israel, Dumnezeu si-a ales Muntele Sionului, ca sa locuiasca in Templul sau cel sfant. Astfel, cetatea Ierusalim devenea ,,Cetatea Sfanta"; de acolo vorbea Domnul (cf. Am 1,2), de acolo urcau rugaciunile poporului la cer, impreuna cu mireasma de tamaie.