Perspectiva eshatologică asupra creației - o provocare a cosmologiei științifice contemporane în cadrul dialogului actual dintre teologie și știință

1. Coordonatele majore ale paradigmei stiintifice contemporane: expresii stiintifice ale relationarii omului si cosmosului intr-o perspectiva unificata a creatiei

1. 1 Motivatia epistemologiei stiintifice. Perspectiva teologica

Atunci cand vorbim de raportul dintre teologie si stiinta trebuie sa fim precauti pentru a nu face unele confuzii sau interpretari fortate. Stiinta are o analiza reductionista asupra realitatii. Chiar daca este mai abstracta, mai intuitiva si fizica cuantica actuala prin conceptele ei ne ofera o metodologie care pleaca de la complex la elementar si in final ne trimite la fizica elementului (microfizica din contemporaneitate). De fapt fizica a cautat sa analizeze entitatea ultima a acestei lumi (identificarea a depins in mare masura de nivelul mijloacelor tehnice de la vremea respectiva). Stiinta se refera la substratul ultim al lumii fara sa urmeze neaparat un demers axiologic.

Conceptia stiintifica, cu toate descoperirile uluitoare de azi e tributara unei metodologii fragmentariste, care pleaca de la realitatea complexa si ajunge la entitatea elementara. "Daca vrem sa apreciem corect tipul de ontologie subadiacenta stiintei contemporane trebuie sa recunoastem ca stiinta atinge efectiv realitatea dar nu o cunoaste decat fragmentand-o si reducand-o la o ierarhie unificata de nivele...Orice filosofie a naturii sau orice fel de teologie care vrea sa tina seama de rezultatele stiintei nu trebuie sa uite acest mod specific al stiintei de a intelege realitatea".502

Apoi, daca stiinta unei epoci trecute poate fi considerata neutra din punct de vedere etic, astazi exista o indoiala in ceea ce priveste neutralitatea stiintei fata de etica. De ce? Pentru ca stiinta contemporana se bazeaza pe mijloace tehnice foarte performante si tehnologii ultrasofisticate. Nu se poate concepe o stiinta la nivel inalt fara o infrastructura materiala corespunzatoare. Ori pentru aceasta e nevoie de existenta unor resurse financiare uriase. Si asemenea resurse nu sunt puse la dispozitie, cel mai probabil decat cu motivatii precise. Chiar daca oficial aceste resurse se aloca dezinteresat pentru un asa zis progres stiintifc, e greu de crezut ca nu exista un scop in cadrul sistemului finantator. Astazi exista riscul ca stiinta sa fie confiscata de reprezentantta unui sistem, doritori de cat mai multa putere.

Daca stiinta nu se poate face fara subventionarea de catre sisteme finantatoare, cum se poate face distinctia intre stiinta si grupurile de interes cu putere financiara? "Se poate visa la acceleratoare nucleare de particule, dar fara bani ele nu sunt posibile. Se poate aspira la proiectul decodificarii genomului uman, dar fara resurse financiare nu este posibil...Proiectele stiintifice contemporane implica o putere economica si financiara, care adesea impune folosirea rezultatele cercetarii stiintifice in scopuri discordante cu etica crestina".503

Reprezentarea lumii intr-o conceptie unificata din punct de vedere stiintific nu e identica cu viziunea religioasa asupra lumii. Inclusiv Einstein care o viata intreaga s-a daruit cercetarii ce cauta o unificare a legilor fizicii, marturiseste ca starea de contemplare rezultata din efortul stiintific este diferita de contemplarea religioasa. Dezradacinandu-se inca de la varsta de doisprezece ani din universul religios, Einstein se lasa cuprins de febra cercetarii stiintifice pentru a se elibera de zadarnicia nevoilor cotidiene. Astfel motivatia cercetarii stiintifice, desi urmareste intuirea adevarului ultim al realitatii fizice, nu este identica cu motivatia studiului lumii, facut din perspectiva religioasa.

Daca din punctul de vedere al savantului actul cercetarii poate fi trait ca o eliberare, avand adesea un rol euforic, tranchilizant, pentru omul profund religios, patrunderea in tainele creatiei constituie o cale de adancire in doxologia adusa Creatorului, Dumnezeului Celui viu. Astfel lumea nu e inteleasa ca o realitate independenta de existenta noastra, ci devine cadrul unor indefinite intelesuri, unor permanente urcusuri in relatia tot mai transfigurata cu Dumnezeu.

Einstein, desi animat de aspiratii profunde in cunoastrea sa stiintifica, se disociaza de sensul religios al actului cognitiv, cunoasterea in sine fiind un scop suficient de maret. Marturiseste Einstein: "Imi este clar ca paradisul religios al copilariei, pe care l-am pierdut, a fost o prima incercare de a ma elibera de catusele unei existente strict personale, ale unei existente dominate de dorinte, sperante si sentimente primitive. Caci exista aceasta lume mare care este independenta de noi oamenii si sta in fata noastra ca o mare si vesnica enigma, macar in parte accesibila vederii si gandirii noastre. Contemplarea ei are efectul unei eliberari si curand mi-am dat seama ca multi dintre oamenii pe care am invatat sa-i pretuiesc si sa-i admir si-au gasit libertatea si siguranta interioara daruindu-se pe de-a intregul cercetarii ei. Cuprinderea prin gandire a acestei lumi extrapersonale, in cadrul posibilitatilor ce ne stau la indemana, mi-a aparut, pe jumatate constient, pe jumatate inconstient, drept cel mai inalt tel al vietii... Calea spre acest paradis nu era atat de comoda si atragatoare ca si calea spre paradisul religios; dar ea s-a dovedit demna de incredere si nu am regretat niciodata ca am ales-o".504