Procesele psihice se impart in procese cognitive si procese reglatorii.Procesele cognitive sunt procesele prin care omul descopera lumea inconjuratoare si cu ajutorul caror poate sa o inteleaga.Acestea se pot clasifica in procese senzoriale (senzatiile, perceptiile si reprezentarile) si procese logice (gandirea, memoria si imaginatia).Procesele reglatorii sunt procesele prin care omul se pune in relatie cu tot ceea ce il inconjoara.Acestea sunt vointa, atentia, motivatia si imaginatia.
Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei.
Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitatii dintre trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ceea ce va fi.Detasandu-se de prezentul imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile, anticipand atat drumul care va fi parcurs,cat si rezultatele care vor fi obtinute.Daca omul nu ar avea imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa indicatorii perceptivi din contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar avea o directie precisa, ar invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un rezultat oarecare.Dispunand de imaginatie, poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii, pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile, sa evite erorile si sa aiba mai mare eficienta.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ in ambianta, poate obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a si facut sa fie creator de cultura.
Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, adica dupa ce au aparut si alte procese si functii psihice care-i pregatesc desfasurarea: dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientei de viata etc.
De fapt, imaginatia odata aparuta interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria, gandirea si limbajul.Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod obligatoriu, insa in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune si de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare.
Ca proces cognitiv, imaginatia realizeaza o procesare speciala a datelor initiale provenite din experienta, datorita nu numai interactiunilor complexe cu celelalte procese, ci si unor procedee proprii si unei combinatorici care-i sunt caracteristice.
Spre deosebire de gandire, care dispune de operatii, imaginatta pune in lucru procedee numeroase si variate.
In ceea ce priveste legaturile imaginatiei cu celelalte procese psihice, se poate observa ca acestea sunt, dupa cum am spus si mai sus, numeroase si apar inca de la nivelul senzatiilor.Desi imaginatia se dezvolta ca proces dupa aparitia unor procese mult mai complexe decat senzatiile.Totusi, se poate observa prezenta imaginatiei in sintezie, ce apar in urma legii interactiunii analizatorilor, una din legile senzatiilor.Sinestezia consta in faptul ca stimularea unui analizator produce efete senzoriale specifice intr-un alt analizator, desi acesta nu a fost stimulat.De exemplu, o stimulare sonora muzicala poate produce si efecte de vedere cromatice si invers.In limbaj curent se spune ca unele sunete sunt catifelate, unele culori sunt dulci etc.Sinestezia pare a fi o premisa a dotatiei artistice in pictura, muzica,coreografie.
Reprezentarile pot fi componente importante ale procesului de imaginatie, atat in forma ei reproductiva, cat si creatoare.Actele imaginative constau in combinarea si recombinarea imaginilor din experienta anterioara.
Intre gandire si imaginatie exista o legatura foarte puternica.Cele doua procese se si aseamana, se si deosebesc si totodata, se afla in interactiuni reciproce.Prin gandire, omul cunoaste ceea ce este esential, necesar, general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul, viitorul.Prezenta imaginatiei in gandire se observa atat in intelegere, cat si in procesul complex al rezolvarii de probleme.
Intelegerea exprima cel mai bine dimensiunea procesuala a gandirii, care descrie modul cum sunt procesate informatiile.In procesarea ascendenta, intelegerea este rezultatul unui demers mai indelungat (uneori de ani de zile) de acumulare de informatii care sunt reunite in grupari succesive.In acest caz, intelegerea este o inmanunchere, o integrare de insusiri intr-o reprezentare generala, un concept empiric.In procesarea descendenta, intelegerea este rezultatul impunerii unor modele explicative ale realitatii prin invatare, instruire, educatie.De asta data intelegerea se manifesta prin expansiune, ca si cum ar lua in posesie o serie de date, situatii, fenomene care i se subordoneaza.Daca in procesarea ascendenta intelegerea este o consecinta, in cea descendenta este o premisa.Rezulta ca a gandi este sinonim cu a intelege.Conceptele, notiunile au o existenta psihologica, adica functioneaza in mintea noastra in masura in care stim ce inseamna, in masura in care intelegem continuturile lor, adica suntem in posesia semnificatiei lor.Intelegerea ne conduce la o explicatie, iar explicatia ne permite elaborarea unui model functional al realitatii reflectate.
Rezolvarea de probleme este domeniul performantial al gandirii.Este un proces complex, care uzeaza de strategii, se desfasoara in etape si poate lua forma rezolvarii creative.Strategiile rezolutive
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
