Copiii hiperactivi și cu deficit de atenție

Copilaria este sau ar trebui sa fie cea mai fericita perioada a vietii. Ii confera acest privilegiu, lipsa de griji, dragostea celor din jur, posibilitatea de a nazui catre tot ce este mai luminos sau mai greu de atins pe lume.

Familia reprezinta primul mediu de viata al copilului. Dezvoltarea copilului in familie se impune a fi apreciata prin atmosfera, unica in felul ei, a climatului afectiv si educativ pe care acest mediu i-l creeaza. Familia nu este numai primul adapost al copilului, ci este si prima baza de lansare a lui in lume. Pentru a-si indeplini acest rol familia trebuie sa se deschida lumii, oferind copilului posibilitatea de a patrunde in ea, fiind primul initiator sociocultural al copilului. Aici se pun bazele dezvoltarii intelectuale, morale, estetice, fizice si sociale ale copilului. Modul de exercitare a rolului parintilor, reglarea raporturilor dintre membrii familiei, grija fata de bunurile comune, organizarea vietii de la micile treburi gospodaresti la activitatile recreative si creative, atentia care se acorda fiecarui membru al familiei sunt percepute si traite de copil in mod diferit, la fiecare varsta.

In interrelatiile dintre parinti si copii, singura atitudine parinteasca valida este aceea de acceptare, de respect fata de personalitatea in formare a copilului, fata de sentimentele si nevoile sale.

Dupa familie, gradinita constituie prima experienta de viata a copilului in societate. Aici, copilul ia cunostinta cu activitatea si obiectele care-i stimuleaza gustul pentru investigatie si actiune, il provoaca sa se exprime si ii propune, incipient, angajarea in relatiile sociale de grup. Este perioada cand se pun bazele personalitatii si se fac acumularile necesare inceperii invatarii scolare. In cadrul grupei, el traieste prima experienta a vietii in colectivitate, a vietii sociale, alta decat familia. De la intrarea in gradinita, copilul realizeaza o adaptare la un anumit ritm al vietii cotidiene.

Jocul este activitatea lui fundamentala, dar achizitioneaza si numeroase cunostinte si experiente, care il maturizeaza psihointelectual si psihocomportamental pentru contactul viitor cu scoala.

Trecerea de la copilaria prescolara, dominata de activitati ludice, la copilaria scolara, dominata de activitati de invatare se face sub impactul maturizarii unor premise psihice interne, cum ar fi: dezvoltarea motivelor si a intereselor de cunoastere; capacitatea copilului de a efectua actiuni variate, nu numai in plan obiectual, dar si in plan mintal; cresterea ponderii momentelor verbale; analiza reprezentarilor; cresterea indicelui independentei proceselor intelectuale, care iau forma unor actiuni teoretice speciale, ce vor juca un rol deosebit in medierea demersurilor cognitive solicitate de invatare.

Reusita parcurgerii tranzitiei de la prescolaritate la scolaritate - care sa faca invatarea o activitate accesibila si agreabila, atragatoare pentru toti prescolarii - depinde de interventia mediatoare si modelatoare, atat a educatoarelor, cat si a parintilor calauzind impreuna copilul catre o buna insertie a lui in noul tip de solicitare.

Intreaga gandire filozofico-pedagogica arata ca marii pedagogi ai umanitatii au cautat sa inteleaga, mai intai, enigma copilariei, sa nu-i afecteze farmecul, au cautat sa afle ce este copilul, ce semnificatie are el intre elementele lumii. Daca unele coordonate ale universului copilului s-au schimbat, din fericire a ramas inca un element comun, care va dainui etern: acel inefabil, care este puritatea sufleteasca, aspiratia si nazuinta spre mai sus, mai curat, mai drept, mai bine. Fiecare copil are dreptul si privilegiul de a se dezvolta in limita si capacitatile sale. Responsabilitatea parintilor, a educatorilor, a medicilor este de a asigura copilului cele mai bune conditii pentru a-si putea fructifica din plin acest drept privilegiu. Noi adultii - care nu trebuie sa uitam niciodata ca si noi am fost candva copii - sa ne amintim totdeauna cuvintele lui Juvenal: ,,Cel mai mare respect il datoram copilului."

1.1. DE CE COPIII HIPERACTIVI SI CU DEFICIT DE ATENTIE ?

Tot mai multi parinti, bunici si chiar educatori semnaleaza dereglari comportamentale ale copiilor din ziua de azi. Nu de putine ori am avut ocazia de a intalni parinti exasperati de comportamentul copiilor si care folosesc tot mai des sintagma: ,,Nu mai sunt copiii de azi asa cum erau pe vremea noastra". Sa fie oare doar un conflict al generatiilor? Cu siguranta este mult mai mult.

In Romania, studiile si statisticile recente evidentiaza o prezenta ingrijoratoare a violentei in scoli, fiind evidente cazurile copiilor neastamparati care dezvolta in timp o serie de probleme de adaptare la cultura si regulile scolii. Motivele cresterii explozive a comportamentului hiperactiv pot fi identificate in schimbarea radicala a tipului de cultura in care traim, a alimentatiei, a educatiei si poate a ereditatii. Dar indiferent de cauza identificata este evident faptul ca asistam la o crestere

1. Aldea Georgeta, Munteanu Gabriela, (2005), Didactica educatiei muzicale, Editura Didactica si Pedagogica - R.A., Bucuresti;

2. Antonescu George, (1972), Educatia si cultura, Editura Didactica si Pedagogica; Bucuresti;

3. Barbu H., Mateias A., Rafaila E., Popescu E., Serban F., (1993), Pedagogie scolara - didactica, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti;

4. Banciu R.M., (1977), Optimizarea metodologiei didactice in invatamantul prescolar - culegere metodica editata de revista de pedagogie, Bucuresti;

5. Breban S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M., (2007), Metode interactive de grup, Editura Arves;

6. Cloparede Eduard, (1973), Educatia functionala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

7. Colette Souve, Copilul hiperactiv: hiperactivitatea si deficitul de atentie, Editura House of Guides, 2006;

8. Chapman Gary, Campbell Ross, (2001) Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Editura Curtea Veche, Bucuresti;

9. Cretu T., (1994), Gradinita - factor de dezvoltare sociala a copilului, in Revista Invatamantului Prescolar nr. 1 - 2, Bucuresti;

10. Cucos Constantin, (1998), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi;

11. Debesse M. (coordonator), (1970), Psihologia copilului, de la nastere la adolescenta, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

12. Debesse M., (1981), Etapele educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

13. Dima S., (1997), Copilaria - fundament al personalitatii, Editata de Revista Invatamantului Prescolar, Bucuresti;

14. Dragan, I., Nicola, I. (1995), Cercetarea psihopedagogica, Editura Tipomur, Targu-Mures;

15. Druta Florian, (1997), Psihologie si edcatie, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti;

16. Ezechil L., Paisi - Lazarescu M., (2001), Laborator prescolar - ghid metodic, Editura V&I Integral, Bucuresti;

17. Goleman Daniel, (2008), Inteligenta emotionala, editura Curtea Veche, Bucuresti;

18. Golu F., (2004), Dinamica dezvoltarii personale le varsta prescolara, Editura Miron;

19. Golu P., Verza E., Zlate M., (1993), Psihologia copilului, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti;

20. Gray John, Dr., (2006), Copiii sunt din rai, Editura Vremea, Bucuresti;

21. Gurbet N., (1997), Educatie si socializare - finalitati ale activitatii educative, in Revista Invatamantului Prescolar nr. 3 - 4, Bucuresti;

22. Kieran Egare, Popenici Stefan, Educatia elevilor hiperactivi si cu deficit de atentie, Editura Didactica Press, Bucuresti, 2007;

23. Lee Caroll, Tober Jan, Copiii indigo - copiii cei noi au venit, Editura For You, Bucuresti, 2003;

24. Lelord Francois, Andree Christophe, (2003), Cum sa ne comportam cu personalitatile dificile, Editura Trei, Bucuresti;

25. Mateias Alexandra, (2003) Pedagogie pentru invatamantul preprimar, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti;

26. Medea M.M., Berariu E., Giurgiutiu D., (2007), Hiperactivitatea la copiii prescolari, in Revista Invatamantului Prescolar nr. 3, Bucuresti;

27. Mitrofan N., (1991), Posibilitati si limite in cunoasterea psihocomportamentala a prescolarului, in Revista Invatamantului Prescolar nr. 4, Bucuresti;

28. Montessori Maria, (1991), Copilul, C.E.D.C., Bucuresti;

29. Muster D., Moldoveanu M., (1991), Studierea si caracterizarea individualitatii copilului, in Revista Invatamantului Prescolar nr. 4, Bucuresti;

30. Muster D., (1979), Metodologia cercetarii