Protecția Consumatorilor

CONCEPTUL SI STRUCTURA CAMPULUI DE ACTIUNE A PROTECTIEI CONSUMATORILOR

Protectia consumatorilor reprezinta o componenta de baza a sistemului protectiei sociale, avand in vedere un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica si privata, destinat a asigura si a ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor. Este deci vorba de ansamblul de interventii sociale - guvernamentale sau neguvernamentale - ce are in vedere mai multe planuri, fiind menit sa ofere echilibrul necesar consumatorului, in calitatea sa de ,,actor" al pietei, echilibru bazat pe respectarea unor clauze convenite si pe asigurarea accesului tuturor celor interesati la produse si servicii care sa nu prezinte nici un fel de risc si, nu in ultimul rand, pe promovarea corecta, echitabila si sustinuta a dezvoltarii economico-sociale.Protectia consumatorilor are in vedere o gama larga de aspecte, care, de fapt, se regasesc in problemele cu care se confrunta consumatorul pe piata, probleme legate, in principal, de structura produselor destinate a-i asigura consumul, preturile la care isi poate procura diversele produse si servicii si calitatea acestora, sistemul de informare prin care sa se asigure transparenta pietei, sistemul de comercializare a produselor si calitatea serviciilor comerciale, si exemplele ar putea continua. In cadrul actiunilor de protectie, se pleaca de la rolul de cea mai mare importanta al consumatorului, in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri, in mecanismul de piata, umarindu-se respectarea ,,regulilor de joc" pe toate planurile, incepand cu consumatorul de bunuri de consum, fie cele de necesitate zilnica, curenta, fie cele de folosinta indelungata, dar si consumatorul de medicamente, continuand cu beneficiarii multitudinii de servicii, publice sau private, unele curente, obisnuite, altele mai complexe, ca acelea de alimentatie publica si turism, de posta si telecomunicatii, servicii financiar-bancare si de asigurari, servicii medicale si terminand, poate, cu consumatorul de cultura, in general, de spectacole de teatru si televiziune, de emisiuni de radio, in particular, de cititorul de ziare si reviste, de consumatorul de distractii, de timp liber. Intr-un asemenea context, statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete asupra caracteristicilor esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practice abuzive, participarii lor la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori. Aceasta, deoarece, intr-o societate libera si democratica, fiecare individ are dreptul de a avea asigurate conditiile necesare pentru achizitionarea bunurilor si serviciilor pe care si le doreste si pe care le poate plati, de a avea posibilitatea sa-si materializeze intentiile privind satisfacerea nevoilor sale, potrivit unor prioritati pe care singur si le stabileste. De altfel, potrivit literaturii de specialitate, asa cum in politica, democratia consta in asigurarea drepturilor alegatorilor, in economie democratia se traduce prin asigurarea drepturilor consumatorilor de a alege din multitudinea de marfuri pe cele pe care si le doresc, pe cele de care au nevoie.Astazi, consumatorul, inclusiv cel roman, stie ca in raport cu agentii economici, fie ei producatori sau distribuitori, legea ii confera o serie de drepturi si il apara impotriva oricarui abuz ce ar putea sa-i puna in pericol viata si sanatatea sau sa-i lezeze interesele sale patrimoniale sau nepatrimoniale.Conceptul privind ,,drepturile consumatorilor" isi are originea in ,,Cartea drepturilor consumatorilor", definita de fostul presedinte al S.U.A., J.F.Kennedy, in martie 1962, sub forma unui mesaj special adresat Congresului american.

Date fiind evenimentele din perioada urmatoare si soarta presedintelui, Cartea respectiva nu a mai fost definitivata, ea ramanand insa importanta prin conturarea drepturilor fundamentaleale consumatorilor (dreptul la alegere libera, dreptul la informare, dreptul la petitie sia scultare, dreptul de protectie), dar, mai ales, prin faptul ca a servit drept model de referinta la elaborarea legilor de protectie a consumatorilor aparute in deceniile sapte si opt atat in S.U.A. si in alte tari de pe continentul american (Canada, Mexic), cat si in Europa (Belgia, Franta, Germania, Suedia). Asa cum mentionam, protectia consumatorilor reprezinta o componenta de prima insemnatate a protectiei sociale. Dar trebuie remarcat faptul ca, daca protectia sociala presupune un transfer de fonduri de la stat sau de la agenti economici privati catre consumator, ca urmare in primul rand a majorarii preturilor de consum (de exemplu, indexarile sau compensatiile la salarii si pensii), protectia consumatorilor inseamna protejarea acestora impotriva riscului de a achizitiona sau de a li se presta un serviciu care sa le puna in pericol viata, sanatatea ori interesele lor legitime.Intr-un asemenea cadru de o deosebita complexitate, in vederea asigurarii unei protectii reale a consumatorilor, sunt mai intai necesare o buna structurare a fenomenelor sia ariei problematice generate de catre acestea, o selectare atenta a problemelor, urmate deanaliza lor in detaliu si, in functie de toate acestea, conturarea unor obiective specifice fiecarei zone si perioade surprinse in programele de protectie.

Iata de ce protectia consumatorilor imbraca atat forma unei miscari generale, care isi propune sa militeze pentru respectarea intereselor consumatorilor, cat si pe cea a unor actiuni speciale, cu programe si obiective bine determinate, in timp si spatiu. Potrivit literaturii de specialitate, marile probleme ce pot face obiectul unor programe de protectie a consumatorilor, initiate in perioada actuala si in viitorul apropiat de catre institutiile guvernamentale sau organizatiile neguvernamentale din Romania, se refera la cinci aspecte principale:imbunatatirea consumului populatiei, asigurarea unei calitati corespunzatoare a bunurilor si serviciilor oferite consumatorilor, asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu nivelul veniturilor populatiei, asigurarea unui sistem de informare eficient si util pentru potentialii consumatori, care sa asigure transparenta pietei, si apararea consumatorilor impotriva unor politici agresive de marketing, promovate de ofertanti.