Membrul superior şi funcţia complexă a mâinii, reprezintă o adevărată provocare pentrul medicul de recuperare medicală şi asistentul BFKT. Legăturile funcţionale şi reflexe ale mâinii sunt bogate la nivelul cortexului cerebral, sensibilitatea sa fiind deosebită. Simpla atingere a mâinii, poate influenţa starea de funcţionare a structurilor întregului cortex şi poate induce o serie de răspunsuri la nivelul întregului organism. Volumul şi dimensiunea mică, complexitatea musculaturii, dispunerea superficială a formaţiunilor tendinoase şi vasculonervoase, impun o abordare riguroasă şi exactă atât în ceea ce priveşte stabilirea diagnosticului precum şi a obiectivelor şi mijloacelor de recuperare. Prezenţa degetelor, ca formaţiuni funcţionale distincte, a legăturiilor fiziologice şi funcţionale cu antebraţul, necesită o bună precizare a tipului de leziune nervoasă, prezentă la bolnav.
Se spune că ,,mâna l-a creat pe om", şi de accea orice afecţiune de la acest nivel trebuie analizată şi tratată cu atenţie deoarece poate afecta ireversibil capacitatea funcţională a membrelor superioare.
NEUROPATIA sau NEVRITA este o afecţiune de cauze multiple şi interesează nervii periferici, deci poate interesa şi nervul median.
Prezenţa ei în populaţie este foarte frecventă.
Nu se poate realiza o statistică a incidenţei acestei boli, deoarece definiţia este destul de laxă, iar cauzele ei sunt foarte numeroase.
Mi-am ales acest subiect deoarece NEVRITELE sunt afecţiuni în care după ce tratăm cauza sau în timp ce tratăm cauza pacientul poate beneficia cu succes de tratament FIZIOTERAPEUTIC
Tratamentul fizioterapeutic poate fi efectuat atât în spitale de recuperare cât şi în staţiuni cu profil de recuperare. Asistenta de balneofizioterapie poate şi ea urmări şi poate contribuii la evoluţia favorabilă deoarece pacientul urmează tratament de recuperare mulţi ani în situaţia unei boli cronice.
CAP. I DATE GENERALE DE ANATOMIE
1.1 ANATOMIA NERVULUI MEDIAN
Nervul median îşi are originea în rădăcinile cervicale - C6 şi rădăcina toracală-T1, desprinzându-se din fasciculul lateral al plexului brahial (rădăcina superioară a nervului median) şi din fasciculul median (rădăcina inferioară a medianului).
Cele două rădăcini se unesc, coboară de-a lungul marginii interne a braţului, apoi pe faţa sa anterioară, alături de artera humerală, ajungând la plica cotului în şanţul bicipital intern. În tot acest traiect, nu dă ramuri pentru inervarea vreunui muşchi.
Pe faţa anterioară a antebraţului coboară sub flexorul superficial al degetelor, pătrunzând în mână pe sub ligamentul anterior al carpului.
Pe traseul antebraţ-mână, din nervul median se desprind ramurile motorii pentru:
- rotundul şi pătratul pronator (pronaţia antebraţului);
- marele palmar (flexia pumnului la care participă însă şi cubitalul anterior inervat de nervul cubital);
- cei doi lombricali externi (participă la flexia articulaţiilor metacarpofalangiene);
- flexorul superficial comun al degetelor (flexia celei de-a doua falange pe prima);
- flexorul profund comun-fasciculele degetelor II şi III (flexia falangei terminale pe cea de-a doua falangă);
- lungul flexor al policelui şi capul extern al lungului flexor (flexia articulaţiei metacarpofalangiană şi interfalangiană a policelui);
- scurtul abductor al policelui (abducţia policelui, alături de lungul abductor inervat de nervul radial);
- opozantul policelui (mişcarea de opoziţie a policelui-mişcare esenţială mâinii umane).
1.2 OASELE MÂINII ŞI MUŞCHII MÂINII
A)Scheletul mâinii este format din 27 de oase, dispuse în 3 grupe:
1.Carpiene
2.Metacarpiene
3.Falange.
1. Carpul este alcătuit din 8 oase mici de formă cuboidă, dispuse în 2 rânduri, câte 4 pe fiecare rând. În rândul proximal, începând din afară înăuntru se găsesc: scafoidul, semilunarul, piramidalul şi pisiformul. În rândul distal sunt: osul trapez, trapezoidul, osul mare şi osul cu cârlig; aceste oase se articulează cu oasele metacarpiene.
2. Metacarpul este alcatuit din 5 oase care formează scheletul palmei. Aceste oase sunt numerotate, de la radius către ulnă, de la I la V. Sunt oase alungite şi prezintă un corp şi două extremităţi. Extremităţile priximale au forme diferite, poartă denumirea de bază şi se articulează cu rândul distal al oaselor carpiene. Extremităţile distale sunt sferice, turtite transversal şi se articulează cu falangele.
3. Falangele formează scheletul degetelor. Sunt 14 oase mici, alungite, câte 3 pentru fiecare deget, în afară de degetul mare (police) care este alcătuit numai din 2 falange. La fiecare deget, falanga ce se articulează cu osul metacarpian se numeşte falanga proximală, apoi urmează falanga medie şi falanga distală de la vârful degetului. Fiecare falangă prezintă un corp, o extremitate proximală (bază) şi o extremitate distală (cap). Falangele proximale se articulează prin baza lor cu oasele metacarpiene, apoi cu falangele medii, care se articulează la rândul lor cu oasele distale.
B) Mâna are muşchi numai pe faţa palmară şi în spaţiile interosoase, faţa dorsală conţinând doar tendoanele muşchilor posteriori ai antebraţului. Cei 19 muşchi ai palmei sunt grupaţi în 3 regiuni :
1) Regiunea laterală (radială) numită eminenţa tenară care cuprinde muşchii care deservesc degetul mare. Muşchii eminenţei tenare sunt în număr de patru:
1) Electroterapie - Andrei Rădulescu, Editura medicală, Bucureşti, 1993
2) Kinetoterapie profilactică şi de recuperare - Sbenghe Tudor, Editura medicală, Bucureşti, 1987
3) Semiologia clinică a aparatului locomotor
- Conf. Dr. Docent Clement C. Baciu, Editura medicală, Bucureşti, 1975
4) Anatomia omului - Victor Papilian, Editura BIC ALL, 2006
5) Compendiu de medicină fizică şi recuperare - Editura universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1988
6) Recuperare medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor - Adriana Sarah Mica, Editura medicală, Bucureşti, 1981
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
