Operația cezariana

Coexistenţa sa cu sarcina şi naşterea a fost considerată drept favorabilă pentru instalarea unor complicaţii obstetricale redutabile, prin tre care erau citate în primul rând: pre maturitatea, preeclampsia, restricţia creşterii intrauterine şi greutatea redusă la naştere, exitusul fetal intrauterin şi mortalitatea infantilă crescute

Concepţii mai recente au infirmat aceasta aserţiune, aducând ca argumente participarea concomitenta alături de vârstă şi a altor factori în aspectul de favorabil al prognosticului sarcinilor şi nas terilor. Lucrarea prezenta este un studiu clinico-statistic retrospectiv al naşterilor la gravide adolescente, a nalizand incidenţa, unele aspecte socio-e conomice, caracterele parturiţiei şi rezul ţâţele neonatale.

Prevalenta sarcinilor la adolescente este un fenomen atât medical, cât şi social, fapt justificat prin importantele diferenţe între diverse zone geografice cu dezvoltare socio-economica diferită

Cu un procent de 14,7% la cazurile studiate, operaţia cezariana se situează la un ni vel procentual inferior valorii generale de 17,63% obţinută în clinică în ultima perioadă(5) şi este prin această tendinţă în acord cu datele din literatură(8, 10, 15). Comparând riscul de naştere prin operaţie cezariana între loturile A şi B, am constatat o diferenţă statistic semnificativă, pro centul de operaţii cezariene în lotul A fiind de 19,7% faţă de 13% în lotul B (p <0,05). în tabelul 3 sunt prezentate indicaţiile operaţiei cezariene.

Datorită vârstei materne reduse care se însoţeşte în multe cazuri de o insuficienţă dezvoltare a canalului obstetrical, indicaţia predominanta pentru operaţia cezariana a fost disproporţia fat-bazin, aspect remarcat şi de alţi autori(8, 10, 15). Aceasta nu este concordanţă în multe situaţii cu greutatea mică a nou-născutului. Aplicaţiile de forceps au reprezentat cu 2,07%, procent care se situează peste nivelul celui general al clinicii şi este superior datelor rapor ţâţe de alte studii(10). Dintre cele 536 de naşteri pe cale vaginala, la 65,11% s-a practicat epiziotomie profi lac ţică, 10,64% au prezentat ruptura de perineu, iar 24,25% au avut perineu integru. intr- un caz al unei gravide de 18 ani s-a produs o leziune gravă a canalului moale (soluţie de continuitate a fornixului va ginal) finalizata cu histerectomie totală interanexiala. Delivrenţă a fost naturală în majoritatea cazurilor, fiind necesară de colarea manuală a placentei numai în 20 de cazuri (3,74%). în 64 de cazuri (11,95%) s-a efectuat controlul cavităţii uterine.

I. ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este alcătuit din organele genitale externe şi interne. Tractul reproductiv la femei are următoare componente: -organele genitale externe: vulva care împreună cu vaginul servesc la copulaţie şi la pasajul produsului de concepţie.

Organele genitale externe: vizibile sunt prezente între pube şi perineu: Muntele pubian, labiile mari, labiile mici, clitorisul, himenul, vestibulul, glandele Bartholin.

Organele genitale interne: vaginul, uterul, trompele, ovarele.

I.1. ORGANELE GENITALE EXTERNE (VULVA)

Vulva reprezintă ansamblul formaţiunilor genitale externe ale femeii:

I.1.1. MUNTELE VENUS - numit şi muntele pubian, este o regiune anatomică situată deasupra simfizei pubiene, acoperită cu păr, având sub tegument un strat mai abundent de grăsime.

I.1.2. LABIILE MARI - are o formă ovoidală alungită, sunt acoperite cu păr pe faţa lor externă, faţa lor internă are aspect de mucoasă şi prezintănumeroase glande sebacee, care secretă smegma vulvară. Buzele mari se reunesc la cele două extremităţi formănd o comisură anterioară şi una posterioară.

I.1.3. LABIILE MICI - sunt situate medial de cele mari, au direcţie paralelă cu precedentele şi mărginesc între ele, pe linia mediană, spaţiul denumit vestibulul vaginului. Labiile mici se unesc între ele, anterior de clitoris, formând prepuţul clitorisului şi tot de la ele pleacă două plici mediale ce se întâlnesc pe faţa posterioară a clitorisului, care alcătuiesc frâul clitorisului.Vestibul vaginului are două părţi: o parte anterioară în care se deschide orificiul extern al uretrei, o parte posterioară care corespunde orificiului vaginal.

Vulva, asemănător cu penisul prezintă organe erectile reprezentate de bulbii vestibulari şi clitoris.

I.1.4. BULBII VESTIBULARI( bulbus vestibuli) - sunt formaţiuni erectile ce corespund corpului cavernos al uretrei la bărbat şi sunt situaţi în partea profundă sau la baza buzelor mari.

I.1.5. CLITORIS - analog penisului la bărbat foarte sensibil, bine inervat şi vascularizat de asemenea cuprinde nişte corpuscule speciali numiţi corpusculi ai voluptăţii. Este aşezat la un lat de deget deasupra meatului uretral, fiind cuprins între buzele mici.

I.1.6. GLANDELE VESTIBULARE MARI(BARTHOLIN) - sunt două glande de mărimea unui bob de fasole, situate în partea posterioară a bazei buzelor mari. Canalul lor de excreţie se deschide între vestibul şi himen.

Vascularizaţia şi inervaţia vulvei:

Vulva este vascularizată de ramuri ale arterei pubiane interne ca artera dorsală şi profundă a clitorisului şi arterele vestibulare. Venele sunt tributare, vene iliace inerne şi vene epigastrice inferioare. Limfaticele drenează limfa la grupul ganglionilor inghinali. Inervaţia este dată de nervul pubian intern, ilioinghinal şi vegetativ de nervul pelvic.