Infecțiile cu salmonella la palmipede

1. Introducere

Infecțiile cu salmonella la păsările de curte sunt probabil cea mai importantă sursă de toxiinfecții alimentare asociate cu salmonella la om. Nu există informații sigure cu privire la prevalența relativă a organismelor salmonella la diferite specii de păsări domestice și se presupune că contribuția diferitelor specii la infecția umană are o anumită relație cu cantitatea de carne din fiecare specie care este consumată.

Baza rațională pentru controlul salmonelozei în industria rațelor se bazează în mare măsură pe cercetarea salmonelozei la pui, care poate să nu fie întotdeauna adecvată. Sunt disponibile foarte puține informații recente despre caracteristicile și patogeneza infecțiilor cu salmonella la rațele comerciale. Multe serotipuri diferite de salmonella au fost izolate de la rațe, cele mai multe dintre acestea fiind de importanță pentru sănătatea publică, dar unele, inclusiv S. gallinarum, S. pullorum, S. typhimurium, S. enteritidis și S. anatum, pot provoca pierderi considerabile la păsările care au mai puțin de câteva săptămâni.

Au fost realizate mult mai multe lucrări timpurii ca urmare a conștientizării că ouăle de rață erau o sursă de infecție cu salmonella pentru om. În experimentele cu păsări care au fost infectate în mod natural pe teren, ovarul a fost frecvent infectat, rezultând producerea de ouă infectate cu o frecvență ridicată. La păsările ouătoare, ovarul a fost adesea singurul loc de infecție. Cu toate acestea, incidența infecțiilor umane care decurg din consumul de carne de rață este probabil să fie mult mai mare, așa cum este și în cazul infecțiilor umane cauzate de găini.

2. Perspective istorice

Creșterea rațelor pentru producția de carne și ouă se practică de câteva mii de ani. Conceptul de „intoxicație alimentară cu Salmonella” este de origine relativ recentă, iar interesul general actual și mai recent, fiind un efect secundar al urbanizării și agriculturii intensive, combinat cu alimentația în masă.

Deși toxiinfecțiile alimentare ca urmare a consumului de ouă de rață sunt recunoscute de secole, din câte se poate stabili toxiinfecția alimentară cu Salmonella din carne de rață este foarte rară. Acest lucru se datorează probabil în mare măsură metodelor culinare și obiceiurilor alimentare ale proporției relativ mici a populației care mănâncă carne de rață, mai degrabă decât oricărei diferențe mari între creșterea rațelor și alte metode de creștere a păsărilor de curte.

În ciuda istoriei lungi a asocierii dintre Salmonella și rață, literatura de specialitate este puțină și se limitează în mare parte la rapoartele de serovari izolate la monitorizarea de rutină a specimenelor post-mortem, fie că vizează păsările de curte în general, fie ca parte a unui studiu mai general.

3. Agentul etiologic

Salmonelele sunt bacterii anaerobe facultative Gram negative în formă de baghete, în general, lungi de 2- 5 microni și lățime de 0,5- 1,5 microni și mobile prin flageli peritric. Dimensiunile genomului Salmonella variază între serovari cu intervale de la 4460 la 4857 kb. Salmonelele aparțin familiei Enterobacteriaceae și sunt un agent patogen important din punct de vedere medical atât pentru oameni, cât și pentru animale.

Salmonelele formează un grup complex de bacterii constând din două specii și șase subspecii și includ mai mult de 2.579 de serovare. Două specii sunt recunoscute în prezent în genul Salmonella, S. enterica și S. bongori.

S. enterica poate fi subdivizată în subspeciile enterica, salamae, arizonae, diarizonae, houtenae și indica pe baza modificărilor biochimice și genomice. Majoritatea salmonelelor sunt fermentatoare de lactoză, producători de hidrogen sulfit, oxidază negativă și catalază pozitivă. Alte proprietăți biochimice care permit identificarea Salmonella includ capacitatea de a crește pe citrat ca o singură sursă de carbon, decarboxilarea lizinei și hidroliza ureei.

1) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2810735/pdf/10487648.pdf

2) https://www.scribd.com/document/392902755/Salmonella-enterica-Survival-Colonization-and-Virulence-Differences-among-Serovars-pdf

3) file:///C:/Users/Catalina/Downloads/Salmonella%20in%20Domestic%20Animals%20(C%20Wray,%20A%20Wray)%20(z-lib.org).pdf

4) file:///C:/Users/Catalina/Downloads/Salmonella%20in%20Domestic%20Animals%20(C%20Wray,%20A%20Wray)%20(z-lib.org).pdf

5) file:///C:/Users/Catalina/Downloads/Salmonella%20in%20Domestic%20Animals%20(C%20Wray,%20A%20Wray)%20(z-lib.org).pdf

6) Baker, R.C., Quershi, R.A., Sandhu, T.S. and Timoney, J.F. (1985) The frequency of Salmonella on duck eggs. Poultry Science 644, 646- 652.

7) Buchholz, P.S. and Fairbrother, A. (1992) Pathogenicity of Salmonella pullorum in northern bobwhite quail and mallard ducks. Avian Diseases 36, 304- 312.

8) Gosh, S.S., Roy, A.K.B. and Nanda, S.K. (1990) Transmission of S. virchow in fowls and Khaki Campbell ducks. Indian Veterinary Journal 671, 84- 85.

9) Mann, E. and McNabb, C.D. (1984) Prevalence of Salmonella contamination in market-ready geese in Manitoba. Avian Disease 284, 978- 983.

10) Price, J.I., Dougherty, E., 3rd and Bruner, D.J.W. (1962) Salmonella infections in white pekin duck: a short summary of the years 1950- 60. Avian Diseases 6, 145- 147.

11) Smyth, J.A. and McNulty, M.S. (1994) A transmissible disease of the bursa of Fabricius of the duck. Avian Pathology 23, 447- 460.

12) Simko, S. (1988) Salmonellae in ducks and geese on farms with latent infections and in centres of salmonellosis. Imunoprofylaxia 1- 2, 92- 101.

13) Tenk, I., Kovacs, Z. and Matray, D. (1994) Effect of enrofloxacin on the Salmonella excretion of plucked geese. Magyar Allatorvosok Lapja 498, 501- 503.

14) Zhakov, M. and Prudnikov, V.S. (1987) Morphological changes in the central immunoreactive organs of ducks after oral immunisation against salmonellosis. Veterinarnaya Nauka Porizvostvu 25, 56- 58