Transmisii prin cablu

Transmisiile mecanice realizeaza legatura intre masina motoare si masina de lucru, diferentiindu-se structural prin tipul (natura) elementelor componente, cinematic prin modul de realizare a rapoartelor de transmitere si marimea acestora si dinamic prin capacitatea de incarcare functie de dimensiunea ansamblului.

Transmiterea miscarii si energiei mecanice de la un organ de masina la altul sau de la o masina sau un aparat la altul se realizeaza cu organe de masini care alcatuiesc o transmisie mecanica.

Transmisiile mecanice pot realiza:

Legaturi intre arborele motor al masinii de forta si arborele principal

- al masinii de lucru sau intre arborii masinii de lucru pentru transmiterea puterii sau a miscarii;

Schimbarea turatiei de la un arbore la altul intr-un raport dat, ca, de exemplu, la reductare, cutii de viteze de la masinile-unelte, etc.

In functie de elementele folosite se deosebesc urmatoarele categorii de transmisii mecanice: transmisii prin roti dintate, prin curele, lant, cablu, prin roti de frictiune, prin volanti si cuplaje.

Tipul de transmisie mecanica se stabileste tinand seama de distanta dintre axe, puterea de transmisie, raportul de transmitere, randament, conditii de functionare, constructia masinii sau a mecanismului.

Astfel, la masinile-unelte, se intalnesc frecvent transmisiile prin roti dintate, la compresoare transmisiile prin curele, la unele prese transmisiile prin roti de frictiune, etc.

Tehnologia si utilajele folosite la asamblarea transmisiilor mecanice sunt specifice fiscarei categorii de transmisiie.

1.TRANSMISII PRIN CABLU

Transmisiile prin cablu servesc la deplasarea pe verticala sau pe orizontala a diferitelor corpuri, prin intermediul organului de tractiune flexibil numit cablu.

Cablurile sunt constituite din fibre - toroane - grupate prin rasucire elicoidala sau impletire, numita operatia de cablare.

1.1. Rolul functional al cablurilor

In componenta transmisiilor, cablurile reprezinta organele de masini care fac legatura directa cu greutatea care trebuie ridicata sau tractata.

Tipuri constructive

Cablurile se executa cu fibrele rasucite catre dreapta sau catre stanga ( fig.1).

Fig.1 Fig.2

Forma in sectiune a fibrelor ( toron) poate fi rotunda sau profilata .

Cablurile sunt infasurate pe tambur, iar la iesire se infasoara pe rolele scripetului de care este suspendat carligul de ridicare ( fig.2).

Legarea capetelor de cablu se poate realiza prin:

- ocheti: capatul cablului poate fi prins de cablul purtator prin matisare sau prin cleme ( fig.3);

Fig. 3

- mansoane: ca si ochetii, sunt piese din otel in interiorul carora cablul, infasurat in forma de pana, se intepeneste sub actiunea tractiunii cablului ( fig. 3.5);

- cleme de cablu: servesc la legarea rapida a doua cabluri ( fig. 3.6).

Metodele de legare a capetelor pentru realizarea lungimilor mari sunt:

- matisarea: la fiecare din cele doua capete de cabluri de diametru d se despletesc toroanele si apoi se impletesc intre ele. Lungimea Lm pe care se realizeaza operatia trebuie sa respecte concomitent conditiile: Lm ? 15d si Lm ? 300mm

- cheile de legare: sunt compuse din doua mansoane din otel aliat montat pe capetele celor doua cabluri si o piesa de legatura care va solidariza cele doua mansoane. In fig. 3.7 este aratata prinderea in manson a capatului de cablu: 1 - manson; 2 - zinc topit si solidificat.

Pentru prinderea sarcinilor foarte grele se folosesc centurile de cablu.

Acestea sunt cabluri mai groase, fara capete ( contur inchis).

Pincipiul de functionare

Cablurile functioneaza