Pot gresi matematicienii in calculele si demonstratiile lor? Cum sa nu! Dreptul la greseala neintentionata este cel dintai din toate drepturile, nu numai in viata omeneasca (ca nu e om care sa vietuiasca si sa nu greseasca), ci si in domeniul stiintelor. Si cei mai ilustrii s-au inselat. Au spus strabunii nostrii romani: Errare humanum est, perseverare diabolicum Sa luam numai prima parte a maximei: "A gresi este omeneste"; a gresi insa neintentionat.
De unde provin greselile neintentionate in stiinte in general si in matematica in cazul special ce-l discutam? Erorile provin din lipsa de atentie la calcule sau demonstratii, din graba de a publica, din distractie, din erori de tipar, din neperfectionarea simturilor noastre care pot duce la iluzii optice in cazul geometriei, sau din nestiinta.
Cel dintai care s-a gandit sa adune intr-un volum erori ale matematicienilor a fost spaniolul Luciano Novarroin 1886. Ulterior, in revista l'Intermediare des mathematiciens , in rastimpul anilor s-au adunat multe erori de asemenea natura. In sfarsit, o carte interesanta publicata in acest domeniu este cea a lui Maurice Lecat: Erreurs de mathematiciens des origines a nos jours (Erori ale matematicienilor de la origini pana in zilele noastre), tiparita la Bruxelles si Louvain in 1935.
Exista in lume un singur matematician care nu are nici o eroare: Galois. Dar este explicabil: a murit la 21 de ani si toata opera lui - de mare valoare de altfel - insumeaza 60 de pagini. De aceea Galois are, cum spune belgianul Maurice Lecat, casier vierge (cazierul nepatat). Daca ar fi trait mai mult, probabil nici Galois nu ar fi fost scutit de greseala.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
