Politica de protecție a medului în Uniunea Europeană

Apărută pe agenda de lucru europeană la începutul anilor 1970, preocuparea pentru mediu dobândește un caracter distinct odată cu semnalarea, de către Clubul de la Roma , a nevoii diminuării consumului de resurselor naturale observându-se rata cu care unele rezerve sunt exploatate și ridicarea semnalelor de alarmă privind deteriorarea rapidă a calității apei, aerului și solului.

Caracteristică esențiala a epocii este creșterea exponențială a populației ajungând de la 4 miliarde jumătate la începutul anilor 80, 4 miliarde jumătate reprezentând de două ori populația lumii cu patru sute de ani în urmă și de patru ori mai mulți decât acum o sută de ani, în anul 2016 atingând 7,4 miliarde de locuitori. Aceasta creștere nenaturală necesită procurarea de alimente într-o măsura direct proporțională cu populația.

Politica de mediu a fost concepută ca formă a politicii generale a statului, având ca sarcină stabilirea strategiilor, obiectivelor și priorităților, metodelor și mijloacelor implicate în activitățile desfășurate pe plan național sau internațional în scopul prevenirii și combaterii poluării, a conservării și dezvoltării durabile a mediului. Tratatul de la Maastricht (1992) și Tratatul de la Amsterdam (1997) au continuat cristalizarea politicii de mediu prin reformularea misiuni primare a Uniunii Europene, dorindu-se ,,o dezvoltare echilibrată și durabilă”( preambul, Articolul 2).

In doctrina si legislatie se utilizeaza,in acelasi timp,notiunile de mediu ,mediu inconjurator ,mediu biologic,mediu ambiant,etc uneor ca variante ale primei notiuni,alteori pentru exprimarea diferitelor sensuri ale acestora.

Importanța politicii de mediu nu este relevată de fondurile alocate ci de faptul că aceasta a devenit politică orizontală a Uniunii Europene, aspectele de protecție a mediului fiind considerente azi și principii ale politicii Uniunii Europene, exemplu fiind conceptul dezvoltării durabile.

Uniunea Europeană, promotor global al dezvoltării durabile, este permanent conectată la trendurile mondiale de protecție a mediului prin perceperea mediului înconjurător drept moștenire și resursă a generațiilor viitoare.

Fiind o politică specială (atât la nivel național, european, cât și internațional), politica de mediu reprezintă în același timp și evaluarea situațiilor reale ale mediului, constatarea influențelor negative asupra mediului, stabilirea instituționalizată a măsurilor necesare organelor statale în protejarea și conservarea mediului, precum și stabilirea sistemelor de sancționare în cazul deversărilor ilicite de poluanți și a cuantumului sancțiunilor aplicabile.

Sarcinile politice de protecție a mediului sunt diferite și complexe, principala răspundere a politicii mediului revenind guvernelor fiecărei țări precum și autorităților naționale și locale de specialitate, cu scopul de a se asigura un înalt nivel de protecție a mediului înconjurător, ținându-se cont de diversitatea situațiilor existente în diferite regiunii ale Uniunii Europene. De aici survine și necesitatea întreprinderi unor acțiuni comune la nivelul statelor membre și nu numai, acțiuni aflate într-o dinamică permanentă, acțiuni ce caută soluționarea anumitor probleme ce nu pot fi uneori rezolvate complet doar la nivel național fiind necesară intervenția Uniunii Europene.

Politica de mediu a Uniunii Europene a apărut ca domeniu separat al preocupării comunitare in anul 1972, impulsionată de o conferință a Organizației Națiunilor Unite asupra mediului înconjurător, care a avut loc la Stockholm.

Dar politica de mediu apare si ca o forma de activitate sociala,care se manifesta in relatiile dintre oameni.

Lucrarea de față prezintă aspectele generale ale politicilor de mediu, identificând principalele caracteristici și baza legală, obiectivele și principiile promovate realizând un scurt istoric, precizând importanța protejării mediului, dar și instrumentele de promovare la nivelul Uniunii Europene. Sunt descrise și strategiile politicii de mediu: dezvoltarea durabilă, programul de promovare a ONG-urilor active în domeniul protecției mediului, aportul voluntar al populației spre protecția mediului și reducerea poluării, taxele și impozitele de mediu în cadrul Pieței Unice, strategia europeană de mediu și sănătate sau chestiuni privind managementul deșeurilor.

Primul capitol al lucrării prezintă conceptul de mediu cât și importanța protecției și conservări acestuia precum și mult discutata noțiune a dezvoltării durabile sau ,,gestionarea utilizării de către om a biosferei de o manieră în care generațiile actuale să beneficieze de un maxim de avantaje de pe urma resurselor și să realizeze perenitatea lor pentru a asigura nevoile și aspirațiile generațiilor viitoare” .

Cel de-al doilea capitol tratează subiectul evoluției cronologice a raționamentelor din sfera politicii de mediu. Tot aici se menționează cadrul juridic de reglementare și sistemul instituțional al politicii de mediu.

Al treilea capitol abordează principiile de la baza politicii de mediu actuale discutând de asemenea obiective ale acesteia.

Capitolul I. Considerații generale privind protecția mediului

” Prin însăși natura sa, mediul transcende politicul, juridicul și granițele trasate de oameni”

Unul dintre principalele instrumente folosite de legislatia de mediu privind emisiile este licenta (autorizatia de functionare) care prevede conditiile in care o societate de productie sau numai o instalatie industriala poate functiona

Fiecare etapă istorică și fiecare orânduire sociala își pune amprenta specifică asupra naturii și a ansamblului peisajului prin antropizare drept urmare a modului diferit în care se desfășoară relațiile om-natură așadar o bună gestionare a bogăției naturale pentru securizarea viitorului speciei este esențială.

Mediul reprezintă așadar o responsabilitate pe care trebuie să ne o asumăm cu toții nu doar deoarece datorită deteriorării ecologice avansate din ultimul deceniu implicarea și responsabilitatea actorilor internaționali s-a accentuat ci pentru că mediul înconjurător cu numeroasele lui ecosisteme ce reprezintă mediu de viață propice habitației umane riscă să fie deteriorat ireparabil dacă nu acționăm.

Preocuparea față de mediu apare pe agenda Uniunii Europene la începutul anilor 1970, marcat de ridicarea mișcării pentru mediu ce sărbătorea pentru prima dată pe 22 aprilie 1970 Ziua Pământului . Așadar este recomandată aprecierea măsurilor de protecție a mediului pornind de la acest punct crucial al istoriei omenirii pe pământ începând cu anul 1970.

Caracteristic perioadei este faptul perceperii existentei unui fascicol de norme juridice privind protectia mediului si al incercarii de a le plasa in cadrul ramurilor traditionale de drept.

Astfel o serie de articole s-au referit la rezultatele Conferintei privind mediu uman si le-ai realizat semnificatiile juridice.

1. A. Culic, R. M. Petrescu, Managementul și legislația deșeurilor, Editura EFES, Cluj-Napoca, 2006

2. ANDERSEN, M. S., LIEFFERINK, D. European Environmental Policy. The Pioneers. Manchester: presa universității din Manchester 1997

3. BĂRBULESCU I.,G., UE - de la economic la politic, București, Editura Tritonic 2005.

4. BERGLUND, Maria & Von Raggamby, Anneke Horizontal EC Environmental Legislation. A short policy guide, Ecologic - Institute for International and European Environmental Policy, (2007).

5. CĂLIN Răzvan, Cristian TUDOR, Politica de mediu, București, Editura Tritonic, 2007.

6. CCE Comisia Comunităților Europene Growth, Competitivity and Employment: White Paper 1993

7. CONELLY James, G. SMITH, Politics and the environment: from theory to practice, Routledge 11New Fetter Lane, London 1999.

8. Daniela Marinescu, Dreptul mediului inconjurator, Editia a II-a, Editura Sansa, Bucuresti 1993, p. 7

9. DUTU Mircea, Dicționar de Drept al Mediului, Editura Economică, București, 2000.

10. Gabriela Carmen Pascariu- Politica de mediu a Uniunii Europene, Editura Economică,București, 1999

11. GLASBERGEN, P., Co-operative Environmental Governance. Public-Private Agreements as a Policy Strategy. Dordrecht, Boston, London: Kluwer,publicație academică 1998.

12. GOLUB, J. (Ed.) : New Instruments for Environmental Policy in the EU. London and New York: Routledge 1998.

13. HEINELT, H. : Prozedurale Umweltpolitik der EU. Umweltverträglichkeitsprüfungen und Öko-Audits im Ländervergleich. Opladen: Leske + Budrich 2000.

14. HÉRITIER, A. New modes of governance in Europe: policy-making without legislating? 2001.

15. Institutul European din România, Politica de mediu, București, 2003

16. Institutul European din România, Politica de mediu, Seria Micromonografii - PoliticiEuropene, (lucrare elaborată în cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02) București,2003.

17. Ion Pohoață- Dezvoltarea durabilă și politica de mediu în Uniunea Europeană, Centrul deStudii Europene, Universitatea „Al. I Cuza” Iași

18. KNILL, Ch., LENSCHOW, A. Implementing EU Environmental Policy - New Direction and old Problems. Manchester:Presa universității din Manchester 2000.

19. LUCARELLI Soniaand, Ian MANNERS, Values and principles in EU, Routledge 2 Park Square, Milton Park, Abingdon, Oxon, 2006.

20. N.N. Constantinescu, Economia protecției mediului natural, București, Editura Politică,1976.

21. Negruț Vasilica- Dreptul comunitar al mediului, editura didactică și pedagocica, București 2006

22. OECD.Voluntary Approaches for Environmental Policy. - Paris 2003.

23. Prisecaru, Petre, Politici commune ale Uniunii Europene, Editura Economică, București,2004.

24. SCHEUER, Stefan. EU Environmental Policy Handbook. A Critical Analysis of EU Environmental Legislation. Making it accessible to environmentalists and decision makers, Brussels: European Environmental Bureau, 2005.

25. V. Rojanschi, F. Bran, Politici și strategii de mediu, Editura Economică, București, 2002

26. WALLACE, Hellen, William WALLACE & Mark POLLACK, Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, Editura Institutul European din România, București, 2005.

27. http://ec.europa.eu/environment/enlarg/handbook/handbook.htm

28. http://ec.europa.eu/environment/index_en.htm

29. http://europa.eu/legislation_summaries/

30. http://www.eea.europa.eu

31. http://www.umweltrat.de (in June 2004)

32. www. eur-lex.europa.eu.