Cuvantul ,,propaganda", asa cum a fost folosit in ultimele secole, provine din denumirea
Congregatiei pentru Propagarea Credintei (Congregatio de Propaganda Fide), o organizatie a
cardinalilor romano-catolici fondata in 1622. Confruntata cu trei provocari majore - existenta unei
presiuni islamice in sud-estul european, proaspat izbucnitul Razboi de 30 de ani (1618-1648) ca expresie
a sucesului Reformei protestante si, nu in ultimul rand, necesitatea misionariatului pe continentul
american, descoperit de Columb cu 130 de ani in urma, dominat inca de religiile considerate pagane -
Biserica Romano-Catolica infiinteaza o institutie al carei rol vizeaza tocmai coordonarea actiunilor in
vederea unei mai bune raspandiri (propagari) a dogmei catolice. Urcat in scaunul pontifical la 67 de ani,
Alessandro Lodovisi - papa Grigore XV - emite la 22 iunie 1622 bula papala Inscrutabili divinae, care
institutionalizeaza Congregatia. Organizatia a numarat, la inceput, 16 persoane - 13 cardinali, doi
episcopi si un secretar - si a functionat din 1622 intr-o cladire aflata in Roma, in Piazza di Spagna, la
intersectia dintre Via Due Macelli si Via di Propaganda.1
Propaganda a cunoscut o multitudine de definitii datorita, in primul rand, modului diferit de analiza a
fenomenului si de plasare in contextul general al comunicarii de masa. Jack Plano si Milton Greenberg
considera propaganda ca fiind ,,comunicarea al carei scop este sa influenteze gandirea, emotiile si
actiunile unui grup prin selectarea si manipularea atenta a informatiilor"2. Harold Lasswell o defineste ca
fiind ,,prezentarea deliberata in fata unei mase de oameni a unui punct de vedere subiectiv" si tot el
afirma ca propaganda este ,,tehnica de influentare a actiunilor umane prin intermediul reprezentarilor"3.
Michael Balfour crede ca propaganda este ,,arta convingerii oamenilor sa treaca la concluzii fara a mai
examina realitatea problemei"4. Anthony Pratkanis si Elliot Aronson definesc propaganda ca fiind
,,comunicarea unui punct de vedere, cu scopul de a determina subiectul caruia i se adreseaza
comunicarea sa accepte de buna voie acest punct de vedere ca si cum ar fi al lui insusi"5. Lindley Fraser
identifica propaganda ca fiind ,,inducerea comportamentului dorit unui grup folosind doar mijloace
comunicationale"6, in timp ce Enciclopedia Britanica o considera ,,efortul sistematic de a manipula
credintele, atitudinile sau actiunile altor persoane prin intermediul diverselor simboluri"7. J. Schumpeter
caracterizeaza propaganda drept ,,orice declaratie provenita dintr-o sursa care nu ne place", iar Garth
Jowett si Victoria O'Donnell, ca fiind ,,planul minutios si predeterminat de a comunica ceva unui public
pe baza manipularii unor simboluri, in vederea indeplinirii unui obiectiv"8.
4
1.2. Scurt istoric al propagandei
Oliver Thomson propune in lucrarea sa dedicata istoriei propagandei o impartire a acesteia in sapte
categorii, in functie de obiectivele pentru care este folosita si de natura emitentului: politica, religioasa,
economica, morala (etica), sociala, diplomatica, militara si de tip diversionist.9 Autorul porneste de la
ideea ca istoria umanitatii este paralela cu istoria propagandei si ca fiecare moment al acestei istorii a
cunoscut tendinta structurii dominante de a determina, si prin mijloace comunicationale, supunerea
maselor. Fie ca este vorba de impunerea unui sistem politic, a unei credinte religioase sau a unei formule
etice, dezvoltata in coduri morale sau de legi, sau de variante combinate ale acestora, toate s-au realizat
prin tehnicile propagandei.
Desi considerata a fi fundamental legata de media si, deci, de realitatile secolului XX, propaganda s-a
dezvoltat in intreaga istorie a umanitatii ca fiind acea cale prin care liderul unui sistem impunea
ascultarea supusilor sai folosind informatia si imaginea, nu alte cai de constrangere. Pana sa existe
ziarele, televiziunile, radiourile si cinematografele care sa directioneze cetateanul, au existat templele,
scribii, artistii ambulanti si monumentele, monedele si slujbele religioase, legendele si miturile,
ceremoniile si tot cortegiul de ritualuri, si nu in ultimul rand educatia. Desigur, nimic nu
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
