Teoria Sistemelor

In reprezentarea realitatii, conceptul de sistem scoate in evidenta, cu precadere, interactiunea, corelarea, relatiile dintre elementele intregului, altfel spus, organizarea lui, iar intr un anume sens, notiunea de sistem este opusa haosului. Stiinta conducerii priveste intreaga natura ca o ierarhizare de sisteme care se includ si se depasesc, care semnifica totodata actiunile ce concura in acest scop. Dar crearea unui sistem nu inseamna si inlaturarea totala si definitiva a dezordinii in sectorul respectiv al mediului ci numai reducerea ei intr o masura mai mica sau mai mare.

In 2000 de ani conceptul de sistem a evoluat; la inceputul secolului XX lea, intre 1928-1950 biologul german Ludwig von Bertalanffy a pus bazele teoriei generale a sistemelor. Acesta a formulat o prima varianta a teoriei ce studiaza sistemele deschise care schimba fara discontinuitate materie si energie cu mediul exterior. In anii 1950-1970, alti cercetatori s au preocupat de punerea la punct a aparatului logic - conceptual si matematic al teoriei generale a sistemelor.

Intentia teoriei generale a sistemelor este a dezvalui proprietati, principii si legi care sunt caracteristice sistemelor in general, independent de varietatea lor sau de natura elementelor lor componente. Principala consecinta a teoriei o constituie introducerea unei noi viziuni stiintifice - denumita sistemica - datorita virtutiilor metodologice ale triadei conceptuale "sistem - structura - functie", in cercetarea totalitatilor (ansamblurilor organizate).

Din aceasta perspectiva, obiectele, fenomenele, proprietatile si procesele, indiferent de natura lor, pot fi considerate drept sisteme care poseda o anumita structura in masura in care ele reprezinta un intreg ale carui elemente se afla in relatii logic determinate unele fata de altele si poseda, astfel, insusiri ireductibile la elemente sau la relatii. SISTEMUL ar putea astfel definit, in mod cu totul general, ca fiind o mutime de elemente care se regasesc intr o legatura organizata si intre care se stabilesc relatii dinamice.

In ceea ce priveste domeniul social, notiunea de sistem reprezinta o repartitie a functiilor si a sarcinilor, o anumita forma de organizare, in asa fel incat oamenii sa ia in final deciziile cele mai eficiente pentru realizarea obiectivelor propuse.

In general apreciind, sistemul este un ansamblu de elemnete interconectate, aflate in interactiune activa sau potentiala si care poate fi identificat in orice domeniu fizic, social sau conceptual.

Analizand cele prezentate pana acum putem concluziona ca SISTEMUL este un ansamblu de elemnete in interactiune, care constituie un intreg organizat, cu proprietati specifice si functii proprii, deosebite de ale elementelor care il compun, o formatiune distincta si relativ autonoma in raport cu mediul inconjurator, si, care poate fi identificat in orice domeniu (fizic, biologic, social, etc.).

Elementele (obiectele) sistemului sunt, la randul lor, totalitati structurale (subsisteme), in cadrul carora legile intregului nu sunt identice cu cele ale elementelor componente.

Adiacentul (complementul) conceptului de sistem este acela de mediu, in care se includ elemente din afara sistemului, care l influenteaza sau sunt influentate de el.

STRUCTURA SI STRUCTURALITATEA

STRUCTURA (de la verbul latinesc Struere, a construi, a cladi, adica arhitectura sistemului), pare elementul invariabil al acestuia cel care asigura o ordine relativ stabila. Ea (structura) devine importanta pentru legatura ei cu conceptul de functie, cu care se determina reciproc. La organismele vii - ca sisteme complexe - se afla in permanent echilibru cu mediul, avand capacitatea de autoreglare sau hemostaza.

Categoria de sistem si conceptia sistemica sunt legate nemijlocit de categoria de structura, deoarece orice sistem are elemente structurate intr un anumit mod, iar structura joaca un rol principal in determinarea sistemului. Sistemul si structura se presupun reciproc.

Structura desemneaza modul de organizare a interactiunilor, principalele relatii dintre elementele unui sistem, care determina functionalitatea acestuia. Structura pune in evidenta termenii constitutivi ai sistemului, pe baza carora se delimiteaza de celelalte sisteme. In acest sens, structura reprezinta atat o modalitate de organizare a sistemului, cat si continutul sau relativ stabil si invariabil, care determina intregul sau comportament in raport cu mediul inconjurator. Structura este proprie tuturor sistemelor materiale si ideale, de la cele mai simple pana la cele mai complexe.

Balan, Neculai, Iacob, Dumitru (coord.) - Teoria organizatiilor, Buletinul Invatamantului Militar, anul III, nr. 1-2, Bucuresti, 1996.

Bonciu, Catalina - Instrumente manageriale psihosociologice, ALL BECK, Bucuresti, 2000.

Buzarnescu, Stefan - Introducere in sociologia organizationala si a conducerii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1995.

Cioloca, Ion (coord.) - Psihosociologie si pedagogie militara, Editura Militara, Bucuresti, 1992.

Cristea, Dumitru - Structurile psihosociale ale grupului si eficienta actiunii, Editura Academiei, Bucuresti, 1994.

De Visscher, Pierre, Neculau, Adrian (coord.) - Dinamica grupurilor, Editura Polirom, Iasi, 2001.

Johns, Gary - Comportament organizational, Editura Economica, Bucuresti, 1996.

Lafaye, Claudette- Sociologia organizatiilor, Editura Polirom, Iasi, 1998.

Neculau, Adrian (coord.) - Psihologie sociala. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iasi, 1996.

Neculau, Adrian (coord.) - Cultura si personalitate, Editura Militara, Bucuresti, 1991.

Stoica, Mircea (coord.) - Managementul organizatiilor militare, Buletinul Invatamantului Militar, anul III, nr. 3-4, Bucuresti, 1996.

Vlasceanu, Mihaela - Psihosociologia organizatiilor si conducerii, Editura Paideia, Bucuresti, 1993.

Zamfir, Catalin - Dezvoltarea umana a intreprinderii, Editura Academiei, Bucuresti, 1980.

Zlate, Mielu - Psihologia muncii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.

Zorlentan, Tiberiu, Burdus, Eugen, Caprarescu, Gheorghita - Managementul organizatiei, Editura Economica, Bucuresti, 1998.

*** - Observatorul Militar, Anul XVI, Nr.3(731) din 21-27 ianuarie 2004.