Multilateralizarea relatiilor economice internationale decurge, din necesitatea rezolvarii problemelor
globale cu care se confrunta omenirea. Problemele la scara planetara precum datoriile externe,
alimentatia, mediul ambiant, dar mai ales subdezvoltarea, incumba solutii globale a caror transpunere
in practica presupune angajarea si conlucrarea tuturor statelelor lumii, coordonarea eforturilor lor in
vederea unei actiuni eficiente.
Fata de relatiile internationale bilaterale clasice, multilateralismul ofera, in principiu, noi posibilitati
de conlucrare reciproc avantajoase, introducand mai multa stabilitate in relatiile interstatale si
mai ales, reduce considerabil riscul confruntarilor.
Care sunt raporturile dintre multilateralism si bilateralism, sunt ele fenomene antagonice sau
dimpotriva, se conditioneaza reciproc?
Practica de pana acum a relatiilor economice internationale arata ca raspunsul la aceasta intrebare
depinde de masura in care in relatiile dintre state se respecta principiile dreptului international.
Daca este bazat pe cooperare, in adevaratul sens al cuvantului, pe respectarea independentei si
suveranitatii nationale a statelor, multilateralismul conduce la egalitatea de tratament a partenerilor,
ofera sanse egale de dezvoltare fiecarui stat. Asa stand lucrurile, el nu poate sa insemne pierderea
identitatii nationale, sa determine, in mod automat, aparitia unor formatiuni politice de genul
,,comunitatii globale" - dupa viziunea politologului francez J.F. Revel. Un multilateralism, astfel
conceput este chemat sa asigure exercitarea deplina a drepturilor suverane ale fiecarui stat printre
care si acela de a subscrie la relatiile bilaterale.
De altfel, acestea din urma, axate pe acelasi principiu, constituie fundamentul dezvoltarii unor
relatii multilaterale; intr-adevar, stadiul multilateralismului presupune existenta prealabila a unui
climat de incredere reciproca in relatiile bilaterale. Se poate vorbi, deci, despre o compatibilitate
intre multilateralism si bilateralism, despre o interdependenta profitabila pentru toate statele lumii
atata timp cat principiile dreptului international sunt respectate cu strictete.
Cooperarea economica internationala reprezinta cea mai moderna si cea mai echitabila forma a
schimbului reciproc de activitati dintre state. Amploarea deosebita pe care o cunoaste aceasta in
perioada postbelica se explica printr-un sir de factori, printre care trebuie retinuti urmatorii:
- Dezvoltarea fortelor de productie, a diviziunii mondiale a muncii si a specializarii internationale
in productie, in conditiile revolutiei stiintifico-tehnice. Toate acestea au determinat o crestere
considerabila a interdependentelor pe plan economic si, ca urmare, o tendinta de apropiere a diversilor
producatori la scara internationala.
- Cresterea rolului organizatiilor internationale in viata economica si politica internationala. Se
creeaza astfel cadrul institutional adecvat pentru dezvoltarea cooperarii multilaterale.
Raportata la fluxurile economice internationale ,,clasice" cooperarea internationala prezinta o
serie de trasaturi care o particularizeaza in cadrul circuitului economic mondial si anume:
1. Cooperarea si comertul international nu se suprapun. Prin intermediul actiunilor de cooperare,
schimbul reciproc de activitati dintre diversi agenti economici nu se mai limiteaza la sfera comer15
ciala, la acte de vanzare-cumparare, ci se extind asupra unor domenii esentiale ale vietii economice.
Altfel spus, cooperarea economica internationala reprezinta un complex de fluxuri (de investitii, de
cunostinte tehnice, de produse).
2. Spre deosebire de comertul international, care a avut si are inca, in anumite situatii, un
caracter discriminatoriu, cooperarea economica internationala, prin natura sa, exclude inechitatea in
relatiile dintre state.
3. Daca investitiile externe de capital au condus, in anumite situatii, la incalcarea independentei
si suveranitatii nationale a unora dintre statele lumii, cooperarea, dimpotriva, presupune respectarea
tuturor principiilor dreptului international.
4. Cooperare, prin continutul sau, introduce un element de continuitate in relatiile dintre tari, de
stabilitate in relatiile economice internationale. Se creeaza, astfel, conditii pentru limitarea influentei
negative a factorilor conjuncturali, pentru cresterea importantei factorului constient.
5. Bazata pe avantajul reciproc, pe un tratament nediscriminatoriu, pentru toti partenerii, indiferent
de oranduirea sociala sau de gradul de dezvoltare economica, cooperarea internationala
contribuie la lichidarea decalajelor existente astazi in lume.
6. Pe masura ce se dezvolta, cooperarea economica internationala nu se substituie fluxurilor deja
existente, ci contribuie la dezvoltarea lor.
Cooperarea si parteneriatul international se bazeaza pe urmatoarele principii:
a) complementaritatea colaborarii internationale cu programele nationale;
b) abordarea colaborarii internationale in cadrul de cooperare internationala cu cel mai mare
impact asupra economiei nationale;
c) existenta unui avantaj stiintific, tehnologic, economic sau comercial reciproc si comensurabil;
d) integrarea in retele performante nationale, pe plan european si international;
e) atragerea unor resurse de cercetare-dezvoltare externe si valorificarea externa a rezultatelor
nationale, inclusiv in tari in curs de dezvoltare.
Scopul principal al activitatilor de cooperare si parteneriat international, precum si al masurilor
de sprijin, este acela de a integra comunitatea romaneasca in comunitatea internationala si in primul
rand europeana prin: cresterea nivelului de excelenta; armonizarea tendintelor nationale de dezvoltare
a potentialului stiintific, tehnologic de productie si servicii cu tendintele inregistrate pe plan
international; cresterea eficientei si eficacitatii activitatilor de cercetare-dezvoltare si inovare, productie
si servicii prin insusirea unor tehnici moderne in managementul proiectelor internationale.
Principalele obiective ale cooperarilor si parteneriatelor internationale sunt:
a) intarirea capacitatii nationale de cercetare-dezvoltare productie si servicii si cresterea
eficientei utilizarii potentialului stiintific si tehnologic si a aplicabilitatii rezultatelor obtinute;
b) obtinerea excelentei stiintifice si tehnologice pe plan national, in contextul globalizarii;
c) realizarea unor contributii semnificative in indeplinirea unor obiective de politica specifica, in
anumite sectoare ale economiei nationale in domeniul politicii externe;
d) stimularea participarii specialistilor straini in programele nationale de cercetare-dezvoltare,
productie si servicii;
e) cresterea nivelului educational si a nivelului de trai national;
f) stimularea participarii specialistilor din Romania in programe internationale;
Principalele obiective strategice ale cooperarilor si parteneriatelor internationale sunt:
a) promovarea cooperarii intre intreprinderi si organizatii in cadrul unor parteneriate realizate la
nivel european si euro-atlantic, cu scopul de a obtine beneficii semnificative pentru participanti;
b) formarea si desfasurarea de practici in conformitate cu reglementarile in vigoare in domeniul
drepturilor de proprietate intelectuala si industriala;
c) facilitarea accesului la centre de cercetare de prestigiu si la centre de cercetare din intreprinderi
cu realizari stiintifice si tehnologice de prestigiu, in scopul obtinerii unor cunostinte de nivel
stiintific si tehnologic mondial sau european si utilizarea acestora in proiecte de interes national;
d) stabilizarea si intarirea potentialului national la nivel international;
e) instituirea unor concepte moderne de organizare si management in productie, servicii,
cercetare-dezvoltare, inovare si integrarea acestora in economia de piata.
16
1.2. Proiectele internationale, conditie de existenta
in cadrul sistemului economic concurential globalizat
Globalizarea economica este rezultatul a doi factori diferiti, dar complementari:
- reducerea costului transporturilor si a comunicatiilor;
- liberalizarea fluxurilor de capital, bunuri, servicii si a fortei de munca.
La o limita, o economie globala va fi economia in care nu vor mai exista distante. La cealalta
limita, globalizarea economica inseamna renuntarea la orice bariera vamala. Aceste caracteristici
demonstreaza ca economia mondiala este inca departe de atingerea unui nivel suficient de
globalizare.
Globalizarea economica este privita de catre unii ca o amenintare in timp ce altii vad in acest
proces o oportunitate de dezvoltare si crestere economica. Cu toate acestea, globalizarea economica
reprezinta pentru orice economie o forta de neoprit.
Societatile economice din diverse sectoare se asociaza sub diferite forme pentru a reuni
capacitatile de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, capacitatile de productie sau desfacere
si servicii in scopul obtinerii unor beneficii maximale. Ca urmare, are loc reunirea diverselor
societati care activeaza in aceleasi sectoare sau sectoare adiacente, in consortii de cercetare,
productie, servicii pentru realizarea unor proiecte majore care sa rezolve problematici caracteristice
de interes comun, dar care rezolva si interese locale sau nationale. Rezolvarea tematicilor
corespunzatoare datorita complexitatii tehnice si financiare nu poate fi realizata de fiecare companie
in parte. Numai asa se poate face fata concurentei in sistemul economic globalizat.
Beneficiile obtinute contribuie la cresterea economica a societatilor consortiului, tarilor din care
fac parte societatile respective sau a uniunilor statale corespunzatoare. Totodata are loc o crestere a
bunastarii oamenilor care fac parte din asocierile respective. In acest context, se contureaza faptul
ca nici un stat, oricat de puternic este, nu mai poate face fata singur problemelor dezvoltarii
contemporane, nu mai poate sustine de unul singur competitia tehnologica. Rezulta eforturile de
integrare, de constituire a unor uniuni statale din toate punctele de vedere, precum Uniunea
Europeana, Asia-Pacific, NATO, Andean Community, CACM, Caricom, Mercosur, Nafta, Lac etc.
Accentul se pune pe elaborarea si implementarea strategiilor coerente de dezvoltare, de planificare
si organizare in termeni de proiect. Are loc o dezvoltare pe proiecte bine definite prin crearea de
consortii internationale in care managementul proiectelor transformat in managementul prin
proiecte este fundamental. Ca urmare, se pune in evidenta o specializare bine definita si de
importanta deosebita: ,,Managementul proiectelor internationale".
ABAZA Bogdan; OPRAN Constantin; 2003; Microsoft Project; Editura comunicare.ro;
Bucuresti, Romania;
2. ALEXANDER Carol; 2003; Operational Risk, Regulation, Analysis and Management;
Prentice Hall, Finanacial Times, Pearson Education Limited; London, UK
3. ALUPEI Ovidiu; OPRAN Constantin; 2004; Primavera Project; Editura comunicare.ro;
Bucuresti, Romania;
4. BELLI Pedro; ANDERSON Jock; BARNUM Howard; DIXON John; TAN Jee-Peng;
1998; Handbook on economic analysis of investment operations; Operational Core Services
Network, Learning and Leadership Center; World Bank organization; New York, USA
5. BESSIS Joel; 1999; Risk Management in Banking; John Wiley &Sons; New York
6. BESTERFIELD H.Dale; BESTERFIELD Carol Michna; BESTERFIELD H. Glen;
BESTERFIELD Mary Sacre; 2004; Total Quality Management; third edition; Pearson
Education International; USA
7. BREALEY A. Richard; MEYERS C. Stewart; MARCUS J. Alan; 2001; Fundamentals of
Corporate Finance; Third Edition; McGraw-Hill Primis, Custom Publishing
8. BRUNER Robert; EAKER Mark; FREEMAN Edward; SPEKMAN Robert; TEISBERG
Elizabet; 2004; Portable MBA; fourt edition; The Darden School; USA
9. BURLTON T. Roger ; 2001; BusinessProcess Management, Profiting from Process; SAMS,
201 West 103rd St., Indianapolis, Indiana,46290, USA
10. BUTLER Cormac; 2001; Mastering Value at Risc; A step-by-step guide to understanding and
applying VaR; Financial Times, Prentice Hall; London, United Kingdom
11. BYRNES F. Cristian; KUTNICK Dale; 2003; Securing Business Information, Strategiesc to
protect the enterprise and its network; Financial Times, Prentice Hall; London, United
Kingdom
12. CARROLL Tery; WEBB Mark; 2001; The risk factor; How to make risk management work
for you in strategic planning and enterprise; Take That Ltd., England
13. CHAIGNEAU M. Yves; 1997; Du management du project a la qualite totale; Collection
management 2000, Groupe I.G.S.; Paris, France
14. CHAPMAN Chris; WARD Stephen; 2003; Project Risk Management. Processes, Techniques
and Insight; John Wiley & Sons, Ltd
15. CHATFIELD Carl; JOHNSON Timothy; 2002; Microsoft Project, Version 2002, Step by step;
Microsoft Press; A Divission of Microsoft Corporation, One Microsoft Way, Redmond,
Washington 98052-6399, USA
16. CHORAFAS Dimitris; 1999; Managing Risk in the New Economy; New York Institute of
Finance; New York
17. COHEN J.Denis; GRAHAM J. Robert; 2001; Project manager's MBA, How to translate
project decisions into business success; Jossey-Bass, a Wiley Company; San Francisco, USA
18. CONWAY Kieron; 2001; Software project management; From concept to development;
CORIOLIS Technology Press; USA
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
