Cariera ca obiect al psihologiei

Se stie ca deciziile adultilor cu privire la urmarea anumitor filiere de educatie

si formare profesionala au consecinte aproape lineare asupra celor profesionale si domeniului de munca in care vor activa. Ezitarile, incongruenta sau lipsa de justificare a alegerilor in planul aspiratiilor, intereselor, capacitatilor si aptitudinilor personale vor avea aceleasi tipuri de rezonanta in planul dezvoltarii carierei.

Adultul este ,,consecinta" deciziilor din tinerete (proprii sau influentate de parinti, prieteni, ambianta sociala). Desigur, acest lucru este adevarat, dar nu in mod absolut, pentru ca adultul este capabil de invatare, schimbare, adaptare, re-orientare. Toate aceste procese dau continut si importanta serviciilor de consiliere si orientarea carierei. Faptul presupune, totodata, existenta de specialisti, institutii adecvate, sustinere financiara si politici coerente in acest domeniu. Astazi, chiar si la cursurile de management si in practica inginerilor se fac trimiteri la ,,piramida motivelor", a lui Maslow.

Avand sapte nivele, baza (dimensiunea cea mai intinsa pe care se sprijina celelalte), o constituie ,,nevoile fiziologice" (foame, sete, sex etc.); urmeaza nevoia de securitate (adapost, aparare de pericole etc.); apoi, palierele trebuintelor psihologice: nevoia de proprietate, dragoste, acceptare; de stima si apreciere; cognitive; estetice; autorealizarea sau actualizarea. Varful piramidei a dat mai mult de gandit lui Maslow, care a elaborat o conceptie a multimotivatiei: motivatia pentru valori mai inalte - frumusete, ordine, justitie, perfectiune, dorinta de a crea, transcendenta. Coalescenta acestora este favorizata de nevoia de autoimplinire sau autorealizare.

Cel mai simplu, psihometrie inseamna a aprecia anumite caracteristici ale unui individ, avand ca unitate de masura media populatiei din care face parte. Psihometria este ramura din psihologie care se ocupa cu acest tip de masurare. Stabilirea unitatii de masura (norma) este munca pura de cercetare, in care instrumentul este experimentat, urmarind a se stabili calitatile sale psihometrice si etalonat cu ajutorul unui esantion normativ. Un test psihometric este asadar acela care realizeaza raportarea individului investigat la un sistem normativ, respectiv scorurile de referinta ale populatiei din care acesta face parte.

Societatea supertehnicizata si de consum excesiv are drept efect asupra omului, alienarea: decentrarea de la ideea de existenta la cea de posesie; omul se rupe de sine, dar si de altii, se percepe ca un strain, se reduce la un ,,caz" in documentele birocratiei, un ,,obiect" in aparatul de productie, fara nici o identitate. Sufletul uman devine divizat functional in compartimentele intelectiv si afectiv, ratiune si pasiune.

In studiul personalitatii elevilor, cunoasterea si apreciera corecta a acestuia din perspectiva procesului indictiv-educativ este necesar identificarea si analiza temperamentului, adica trasaturile si calitatile formale, dinamico-energetice si a caracterului, adica trasaturile de continut, socio-morale si axiologice.

Prin dezvoltarea personalitatii, in general, se intelege un proces complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou, printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa reprezentand o unitate functionala mai mult sau mai putin inchegata, cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la o etapa la alta implica atat acumulari cantitative cat si salturi calitative, acestea aflandu-se intr-o conditionare reciproca.

Psihoterapia consta in aplicarea metodica a unor tehnici psihologice determinate pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane. E cunoscut faptul ca mai ales la elevi, la adolescenti, sau la persoanlele ce au o cariera, acest echilibru afectiv este esential pentru ca, intr-un sens mai restrans, anumite psihopatii, stari mentale patologice, se manifesta tocmai datorita deviatiilor caracteriale (tinand de afectivitate, vointa), care determina conduitele antisociale, fara culpabilitate aparenta.

Insa toate metodele psihoterapeutice au o secventa de interactiune cu cele de ordin educativ,deoarece:

-urmaresc sustinerea moralului, sugestia, reeducarea, chiar psihanaliza,

respectiv cunoasterea, analizarea psihicului intr-un mod sau altul, nu neaparat la nivelul de specializare al metodelor si analizei clasice sau actuale;

-se bazeaza pe comunicarea dintre psihoterapeut si bolnav;

-urmaresc scopuri asemanatoare si anume formarea, dezvoltarea, implinirea

personalitatii si o cat mai buna integrare sociala a subiectului.

Lipsa studiilor romanesti in legatura cu acest subiect ne conduce la a formula ipoteza noastra pe baza observatiei si a experientei noastre. In majoritatea cazurilor, elevii amana luarea unei decizii pana in ultima clipa (cls. XI-XII). Astfel, constransi de rezultatele lor scolare de pana atunci si de iminenta examenelor, ei se indreapta spre domeniile cele mai "accesibile" (concurenta slaba, admitere usoara), chiar daca acestea nu se potrivesc cu abilitatile si interesele lor.

De multe ori, exista un conformism social in randul liceenilor care ii determina sa aleaga acele profesii valorizate la un moment dat de societate, fara a realiza un discernamant personal.