Simbolismul

1. Preliminarii. Definirea problemei.

Simbolismul este un curent literar artistic european de mare amploare care a impus o noua intelegere a poeziei si a artei in general.

- Definiti curentul literar simbolism si mentionati obiectivele acestuia.

Curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului (orientare ideologica, artistica si literara manifestata in prima jumatate a sec. al XIX-lea in spatiul european, caracterizata prin: afirmarea individualitatii si a spontaneitatii, primatul sentimentului si al fanteziei creatoare, expansiunea eului individual, evadarea din realitate in fantezie, respingerea regulilor impuse de clasicism) si parnasianismului (curent literar aparut in Franta in a doua jumatate a sec. al XIX-lea ca o reactie impotriva romantismului. In esenta parnasianismul cultiva o poezie rece, impersonala, eliberata de afectivitate).

Numele acestui curent literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publica in ziarul "Le figareau" articolul intitulat "Le Simbolisme"; el propune numele curentului simbolist (din gr. symbolon, semn). Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat "Florile raului" in care valorifica estetica uratului. In literatura romana precursorul simbolismului este considerat Alexandru Macedonski, cel care in 1880 pune bazele revistei "Literatorul" in paginile careia vor publica toti reprezentantii acestui curent literar.

- Detaliati asupra contextului socio-cultural care a favorizat cristalizarea acestui curent literar.

Poezia simbolista este una exclusiv a sensibilitatii pure. Ea nu comunica, ci se comunica.

Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, fluide, vagi, muzicale, care sunt transmise recurgand la analogie, la sugestie, utilizand un limbaj poetic inedit.

Simbolismul respinge conceptul de mimesis, de imitatie. Ca obiect al artei este proclamat domeniul impalpabilului si al imaginarului, subconstientul; inclinatia catre stari sufletesti nedefinite, are ca reprezentari: nelinistea, nevroza, plictisul, spleenul, oboseala, angoasa, disperarea, amaraciunea, macabrul, exotismul;

Atitudinea comuna simbolistilor de pretutindeni este respingerea mediocritatii, a platitudinii unei societati stapanite de valorile materiale.

Simbolistii au recurs la analogie si corespondente, la puterea de sugestie a muzicii si a simbolului.

Poezia simbolista va deveni fluida, incantatorie.

- Simbolismul francez vs. simbolismul romanesc (etape, reprezentanti, specificitate).

Simbolismul este primul curent din literatura romana care, prin Alexandru Macedonski si prin discipolii sai, este sincronic cu cel european, fapt explicabil prin interesul unei parti a intelectualitatii romanesti pentru spatiul literar francez.

Spre deosebire de simbolismul francez, cel romanesc nu s-a opus parnasianismului, ci l-a integrat, astfel in rondeluirile lui Alexandru Macedonski, coexistand elemente preluate din ambelel curente.

Simbolismul romanesc, asemeni oricarui curent literar, cunoaste:

-o faza de aparitie si de raspandire (1880-1900);

-o faza de maxima inflorire (1900-1915/1916);

-o faza de regres, pana la disparitia sa din peisajul literar (catre 1940).

Etapa de inceput este caracterizata prin aparitia unor articole programatice si prin activitatea cenaclului si a revistei Literatorul (1880-1919, in opt serii, cu intreruperi), conduse de Al. Macedonski, devenit sef de scoala.

Etapa de maxima inflorire si stralucire a curentului se desfasoara la inceputul secolului al XX-lea, pana la razboi (1900-1915/1916). Pe langa Al. Macedonski, autor al volumului Flori sacre (1912), ce marcheaza desprinderea de inflexiunile romantice ale tineretii si atesta formarea unei variante simboliste originale, se afirma si alte personalitati poetice de valoare: St. Petica (vol. Fecioare in alb, 1902), Dimitrie Anghel (vol. In gradina, 1905), Ion Minulescu (vol. Romante pentru mai tarziu, 1908) sau George Bacovia (vol. Plumb, 1916).

Etapa de regres. Dupa 1915-1916, simbolismul romanesc trece in plan secund, devenind fundal pentru alte orientari novatoare in poezie, sau, ramas partial neconsumat, se prelungeste prea mult la unii autori, pana spre 1940, cand simbolismul european intrase deja in istorie.

Trasaturile simbolismului

Trasaturile simbolismului romanesc nu difera esential de cele ale simbolismului european, insa o analiza atenta poate constata o deplasare de accent catre una sau alta dintre acestea.

Simbolistii romani, ca si cei europeni, sunt tentati de investigarea unor zone tematice noi precum:

-orasul tentacular,

-nevrozele,

-melancoliile autumnale,

1. Bacovia, George, Poezii, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1968.

2. Macedonski, Alexandru, Opere (vol. I-II), Editura pentru literatura, Bucuresti, 1966.

3. Titus Moraru si Calin Manilici, Literatura romana - Crestomatie de critica si istorie literara, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1983.

4. Adrian Costache, Florin Ionita, M.N. Lascar, Adrian Savoiu Limba si literatura romana (manual pentru clasa a XI-a), Editura ART, Bucuresti, 2007