Istorie, literatură și conștiință istorică

1. Inceputurile literaturii . Primele documente scrise in limba romana

Inceputul scrierii in limba romana nu este cunoscut cu precizie. Primele consemnari scrise sunt datate dintr-o perioada cand limba era de mult inchegata. "Uzul limbii slavone in biserica si cancelarie a intarziat aparitia textelor romane ,care sunt din secolul XVI" ( G. Calinescu, "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent").

Intaiul document intocmit in limba nationala este scrisoarea campulungeanului Neacsu catre judele Hanas Bengner al Brasovului(1521), "care cuprinde stiri privitoare la miscarile si pregatirile turcilor de a ataca Ardealul si Brasovul"(N. Cartojan ,"Istoria literaturii romane vechi"). Formulele de introducere si incheiere ale scrisorii sunt in limba slavona. "Si tot astfel in legatura sintactica s-a mai pastrat ici, colo ca o ramasita de limba slava, conjunctia "ipac"(iarasi) sau prepozitia "za"(despre). Dar desfacandu-se de aceste coji, ale formei slavone, miezul limbii se infatiseaza curat si limpede"( N. Cartojan ,"Istoria literaturii romane vechi").

Din acest moment textele se inmultesc, scrisori aparand si in Muntenia, Moldova si chiar Maramures. George Calinescu referindu-se la aceste documente spune ca "Un deosebit interes il infatiseaza scrisorile romanesti dela sfarsitul secolului XVI si inceputul veacului urmator aflate in arhivele Bistritei caracterizate prin stereotipia naiva a stilului in care se amesteca prospetimi orale".

Limba romana va patrunde si in cancelarii de abia in timpul domniei lui Mihai Viteazul, in Muntenia, si Petru Schiopu, in Moldova.

Tot in secolul XVI vor aparea si intaiele texte mai lungi(manuscrise, tiparituri) in limba romana, dar in afara culturii oficiale care era slavona. Este vorba despre Sfintele Scripturi.Din pacate originalele primelor traduceri s-au pierdut, unicul mod prin care a fost posibila cercetarea lor find prin intermediul copiilor realizate destul de tarziu, pe la jumatatea secolului XVI.

Cele mai importante documente au fost reunite sub formula de texte rotacizante(datorita particularitatii rotacismului care le caracterizeaza). Vom incepe enumerarea acestora in ordinea descoperirii lor.

Codicele voronetean

A fost descoperit de Grigore Cretu in podul manastirii Voronet, in 1871, in timpul uneia din calatoriile profesorului prin plaiurile bucovinene. Din acest codice s-au pastrat inceputul si sfarsitul si cateva pagini de mijloc. In forma in care se afla azi, textul cuprinde partea de la sfarsitul Evangheliei: Faptele Apostolilor. A fost publicat in 1885 de G. Sbiera. Manuscrisul a fost daruit apoi Academiei romane unde se pastreaza si astazi.

Psaltirea Scheiana

Acest document a fost proprietatea lui G. Asachi, trecand apoi in posesia lui Sturdza Scheianu, un mare bibliofil, care si-a daruit intreaga colectie Academiei Romane.

Textul cuprinde Psalmii lui David si cantarile adaugate de oicei in urma Psalmilor, incheindu-se cu simbolul atanasian.

Psaltirea voroneteana

A fost gasita de Simion Florea Marian in 1882 in manastirea Voronet, fiind cumparata apoi de Dimitrie Sturdza si daruita Academiei Romane.

Acest text ocupa in familia psaltirilor rotacizante un loc important, fiindca ne-a conservat impreuna cu traducerea romaneasca, si textul slavonesc.

Psaltirea Hurmuzachi

A fost numita astfel dupa numele donatorului Eudoxiu Hurmuzachi. "Si aceasta psaltire este importanta din doua puncte de vedere: primul, fiindca, dupa concluziile domnului Candrea, ea nu "este copia unui manuscris anterior, ci insusi autograful traducatorului din slavoneste" si in al doilea rand fiindca ea reprezinta o traducere deosebita, ca text de celalalte doua psaltiri despre care am vorbit"( N. Cartojan ,"Istoria literaturii romane vechi").

George Calinescu declara ca "Literatura religioasa , asa cum au numit-o istoricii, cuprinde doar cartile trebuitoare preotului in slujba sa, traduse in romaneste. Interesul global al acestor carti e doar in directia formarii limbii."

Inceputurile literaturii romanesti isi au originea in manastirile raspandite de-a lungul intregului teritoriu al tarii. Acestea erau adevarate focare de cultura unde "pisari" sau "diaci" copiau cu o frumoasa caligrafie texte bisericesti. A ramas astfel "dela popa Nicodim, intemeietor al Tismanei, o Evanghelie scrisa in 1405. In manastirea Neamtului s-a copiat in 1429 un Evangheliar. Un alt evangheliar e dela manastirea Humorului din 1473" ( G. Calinescu, "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent").

Tiparul a fost adus in Tarile Romane deoarece vechile manuscrise create in manastiri fusesera distruse sau nimicite in timpul invaziilor otomane. Romania se numara astfel printre primele tari in care a fost introdus tiparul imediat dupa 1500. Ieromonahul Macarie, care a invatat mestesugul tiparului la Venetia, a inceput aceasta activitate la Targoviste, capitala tarii Romanesti, sprijinit de domnitorul Radu cel Mare. Prima carte tiparita a fost in 1508, Liturghierul lui Macarie. I-a urmat Octoih slavon, 1510 si Tetraevanghel slavon, 1512. Cele trei scrieri tiparite de Macarie s-au raspandit atat in tarile romane, cat si in manastiri din Balcani si biblioteci din Europa. Au continuat acest frumos mestesug Dimitrie Liubavici si Moise, tiparind intre 1545-1551 alte cinci carti cu subiect religios: Molitvenic, Apostol - 2 editii, Minei, Evangheliar. In Transilvania, Filip Moldoveanu, in aceeasi perioada, a tiparit la Sibiu Catehism romanesc, Tetraevanghel slavon si un alt Tetraevanghel slavo-roman.

Intre 1557-1582 diaconul Coresi dezvolta cultura scrisa in limba romana, facand din Brasov, un puternic centru editorial. Coresi si ucenicii sai au tiparit aici aproximativ 40 de volume. N. Cartojan spune despre Coresi ca ,acesta "folosind graiul din sud- estul Ardealului si din Tara Romaneasca, a indeplinit, fara sa banuiasca, o opera de o importanta deosebita in cultura noastra: a pus primele pietre solide la temelile limbii literare de azi."

In Tara Romaneasca tiparul va cunoaste o raspandire larga in timpul lui Matei Basarab.

Perioada sangeroasa ce a caracterizat domnia lui Mihai Viteazul, conform lui N. Cartojan "a fost fatala pentru cultura romaneasca. Scolile slavonesti din manastiri intrasera in cadere, bisericile fusesera jefuite, manuscrisele si cartile de slujba arse sau furate."

Matei Basarab dorea sa realizeze un adevarat centru tipografic, astfel incat cartile tiparite de el sa fie accesibile tuturor "fie Moldovlahi si Ungrovlahi, Rusi, Sarbi si Bulgari".Astfel el va trimite un calugar la Kiev, cu o scrisoare pentru mitropolitul Petru Movila, in care-l ruga pe acesta sa cumpere tiparnita necesara.

Situatia din Tara Romanesca privind literatura religioasa trebuia tratata in mod delicat deoarece, desi multi dintre preotii care predicau la biserica nu cunosteau aproape deloc limba slavona, acestia erau siliti de o traditie puternic inradacinata sa continue oficializarea serviciului divin in acel fel. Nationalizarea nu era posibila in acel moment, cu toate reclamatiile facute de starea preotimii.

Pentru inceput cartile tiparite vor fi doar in limba slavona deoarece ar fi parut o indrazneala prea mare ca un domn aflat la inceputul domniei sale sa produca o schimbare atat de radicala , mai ales o schimbare ce implica si modificarea drastica a traditiei.

"Ne explicam prin urmare de ce intaiele carti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiata cu ajutorul cu ajutorul lui Petru Movila au fost slavone: un Molitvelnic(1635), un Antologhion(1643) [...].Dar aceste carti in limba slavona nu erau menite numai sa acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romanesti, ci sa si intareasca ortodoxia in Ardeal."( N. Cartojan ,"Istoria literaturii romane vechi").

N. Cartojan, "Istoria literaturii romane vechi"

G. Calinescu, "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent"

Nicolae Manolescu, "Istoria critica a literaturii romane"

www.wikipedia.ro

N. Cartojan, "Istoria literaturii romane vechi"

Dictionarul enciclopedic roman

Grigore Ureche, Letopises

Miron Costin, De neamul moldovenilor

Dan Horia Mazilu, Cronicari moldoveni - Antologie

Dan Horia Mazilu, Recitind literature romana veche

Eugen Negrici, Naratiunea in criticile lui Grigore Ureche si Miron Costin

Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane

Istoria literaturii romane, vol I

Dumitru Velciu, Grigore Ureche

Mircea Scarlat, Miron Costin

Ion Rotaru, Valori expressive in literature romana veche