Mumia

I. Ce este o mumie ?

Mumia este un corp, in cazul caruia, dupa moarte, nu se instaleaza procesul obisnuit de degradare si care se pastreaza, cum se spune , ,,cu piele si cu par''. Aceasta este o exceptie, pentru ca , in mod obisnuit, dupa moarte, bacteriile ,care traiesc de regula in stomac si in intestine, incep sa descompuna corpul. La inceput, acestea duc la putrezirea intestinelor, dupa care urmeaza musculatura si, in cele din urma, cea mai rezistenta componenta - scheletul .In cazul in care corpul se afla in pamant, asa cum se practica in majoritatea formelor de inmormantare, se adauga activitatea celor mai mici animale precum insectele si viermii. Dar si un cadavru care nu este ingropat este expus insectelor , deoarece mai ales mustele isi depun ouale, din care se dezvolta larvele, cu precadere in carne putreda, sustinand activitatea bacteriilor. Cand cadavrul este ferit de descompunere, fie prin mijloace naturale, fie prin interventia omului, astfel incat sa se pastreze integral, corpul devine o mumie.

II . Cum se formeaza o mumie naturala?

De regula sunt necesare niste conditii climatice speciale pentru formarea unei mumii naturale. Cele mai multe mumii naturale se gasesc in zonele extrem de uscate ale pamantului. Caldura si vantul duc la uscarea si intarirea rapida a pielii si a musculaturii, astfel incat sa nu mai poata fi atacate de microorganisme, iar descompunerea este oprita dupa scurt timp. Acelasi efecte le are congelarea cadavrului(foto).

La temperaturi sub punctul de inghet, nici bacteriile si nici alte vietati nu-l mai pot ataca. Corpurile alpinistilor morti in accidente se gasesc dupa zeci de ani mumificate in gheata. Acelasi lucru se intampla si in cazul cadavrelor ingropate in pamant inghetat. Este de ajuns aerul foarte rece dintr-o pestera sau de pe varful unui munte pentru mumificarea corpurilor.

III. Ce este o mumie artificiala?

Protejarea cadavrului de descompunere poate fi facuta insa si prin interventia omului. Cel mai important lucru este inlaturarea organelor interne - focarul de bacterii. Dar chiar si asa trebuie sa urmeze uscarea pielii si a musculaturii. In Egipt, acest lucru se efectua cu sare de natron, in Australia si in Melanezia indienii mumificau corpurile celor decedati prin uscarea la soare sau prin afumare. Unele dintre secretele tehnicii de mumificare practicate de vechile culturi din China sau din America de Sud au ramas astazi partial nedezlegate. Imbalsamatorii de astazi lucreaza cu totul altfel. Ei injecteaza in vasele de sange substante de conservare, a caror componenta se pastreaza in parte secreta. Cel mai important element al acestor solutii este formolul, o solutie apoasa de formaldehida. Formolul modifica albumina, anume substante de baza a musculaturii si a organelor, pe care le usuca si impiedica dezvoltarea bacteriilor.

III. Cand a incepu imbalsamarea in Egipt?

Faraonul a murit .Dar corpul sau trebuie sa se pastreze ca sa poata sa poarte de grija supusilor si in imparatia mortilor. Vechii egipteni credeau ca faraonul ii conducea in continuare pe cei care il urmau in curand in lumea de dincolo. Nu se stie cand le-a venit egiptenilor ideea de a conserva cadavrele. Astazi nu putem decat sa cercetam ramasitele acelor vremuri timpurii, de acum 5000 de ani, ca sa aflam cu ce probleme se confruntau oamenii pe atunci. Egiptenii erau foarte buni observatori. Ei au vazut ca mortii pe care ii ingropau, in mod traditional, in nisipul desertului de multe ori se uscau sub influenta soarelui si avantului. Dar cand s-a inceput, in jurul anului 3000 i.Hr., inmormantarea regelui decedat, a familiei sale si a mai multor functionari in cosciuge si in incaperi speciale, procesul natural de uscare a corpurilor nu mai era posibil. Incepea descompunerea din organele interne, incat vechii egipteni au tras concluzia ca acestea trebuie indepartate. Nici muschii nu se pastrau, asa ca imbalsamatorii ii taiau de pe oase si nu mai ramaneau nimica, decat scheletul. Astfel, a inceput arta bandajarii: fasii inguste de in erau infasurate pe schelet, pana cand se obtinea din nou infatisarea corpului omenesc. Stratul superior corespundea imbracamintii. In acest mod, au aparut, in jurul anului 2066 i.Hr primele mumii de in.