Dezmembrarea Uniunii Sovietice a pus o serie de probleme in fata tinerelor state iesite din componenta imperiului, printre care si problema noilor politici lingvistice, pe care trebuia sa le adopte fiecare unitate statala nou-creata. Pentru demararea procesului de ,,decolonizare" a vietii sociale, culturale si politice, majoritatea statelor ex-sovietice au mers pe calea nationalizarii acesteia dupa modelul statului-natiune, plasind in centrul proiectului de constructie statala natiunea titulara si promovind limba si cultura sa in calitate de simboluri ale identitatii nationale. Politica lingvistica a servit drept instrument de baza pentru constituirea identitatilor nationale non-ruse in procesul de constructie a statelor ex-sovietice. Studierea noilor legislatii lingvistice si a legilor cu privire la cetatenie este importanta pentru intelegerea viziunii de ansamblu cu privire la constructia noilor state.
O problema fundamentala pentru toate statele ex-sovietice este reglementarea unei functionari echitabile a limbii natiunii titulare si a limbii ruse, dat fiind faptul ca majoritatea reprezentantilor natiunilor non-titulare din fostele republici sovietice sint rusi sau vorbitori de limba rusa. Odata cu destramarea Uniunii Sovietice, cei circa 20-25 milioane de rusofoni ce locuiau in afara Rusiei au constituit ,,minoritatile imperiale" din cadrul fostelor republici sovietice. Devenind minoritari fara voia lor, ca rezultat al proclamarii independentei de catre republicile ex-sovietice, multi dintre ei n-au reusit sa depaseasca sentimentul apartenentei la ,,marele popor rus" atunci cind tinerele state independente le-au cerut marturia vointei de a adera la noul cadru national. Dar procesul de integrare a minoritatilor rusofone necesita nu doar atenuarea logicii etnice din partea statului, ci si manifestarea vointei de integrare din partea minoritatilor, prin studierea limbii nationale, chiar daca ele continua sa utilizeze in viata cotidiana propria lor limba. Caci problema majora a multor rusi din noile state ex-sovietice nu este atit dificultatea de a invata limbile non-slave, cit complexul majoritar, care inca mai persista la multi dintre ei.
Populatia de nationalitate rusa si cea rusofona din U.R.S.S. si-a insusit cel mai mult identitatea sovietica. Dupa cum afirma Yuri Levada, autorul unei vaste cercetari sociologice consacrate << omului sovietic ordinar >>, efectuate la inceputul anilor 90, << omul sovietic este, in cifre absolute, rus, sau cel putin rusificat >>. Identificarea cu puterea, cu statul (intreg teritoriul U.R.S.S.) constituie o caracteristica determinanta a constiintei ruse. Aceasta componenta a autoidentificarii rusilor (inclusiv a reprezentantilor minoritatilor rusificate) este completata de elemente semantice ale culturii de masa, cum ar fi ,,locul nasterii", ,,peisajul natural al tarii", ,,calitatile morale ale poporului", ,,ideile pe care le aducem celorlalte popoare si celorlalte tari".
Cu totul altfel se prezinta structura autoidentificarii la natiunile titulare ale celorlate republici sovietice. Desi fiecare dintre ele are propriile sale caracteristici, exista totusi o serie de trasaturi comune. Pe primul plan sint valorile traditionale pentru formarea si emanciparea constiintei nationale, o atentie deosebita acordindu-i-se trecutului istoric
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
