Literatura aservită comunismului

De-a lungul timpului, eforturile nemasurate ale esteticienilor si ale criticilor literari de a separa arta de latura exclusiv materiala a existentei s-au dovedit a fi insignifiante. Raportata contextului politic instabil, cultura romana nu a facut exceptie de la regula, incat jumatatea secolului al XX-lea a reprezentat momentul in care s-a pus semn de egalitate intre literatura si mijloacele de raspandire a ideologiei comuniste."Literatura angajata", realismul socialist sau lupta impotriva decadentismului burghez de "joasa" speta definesc o miscare ce este culturala doar prin reprezentantii sai care au izbutit a se afirma ca oameni de cultura si fara a asocia creatiilor rolul de busola politica

Andrei Jdanov contureaza intr-un Congres al Uniunii Scriitorilor principala caracteristica a literaturii aservite, aceea de a fi o "reprezentare istorica adevarata a realitatii concrete in dezvoltarea ei revolutionara in conformitate cu sarcina transformarilor ideologice in mintea oamenilor si educarii oamenilor muncii in spiritul socialismului."

Aceleasi idei sunt reluate de Gheorghe Gheorghiu Dej in Raportul de activitate al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman din 1955.El afirma ca: Tot ce are mai talentat literatura si arta romineasca participa astazi la opera de dezvoltare a culturii puse in slujba poporului. Poporul cere scriitorilor si artistilor opere care sa infatiseze esenta fenomenelor social-istorice descrise, sa prezinte realitatea noastra noua in continua dezvoltare, sa redea toata bogatia ei inepuizabila, toata multilateralitatea ei si, inainte de toate, sa infatiseze uriasa munca creatoare prin care poporul construieste noua orinduire si se transforma el insuti. [? ]

Operele artistice trebuie sa fie destinate maselor populare, pentru a le educa in spiritul comunist. Caracteristic pentru realismul socialist este asa numitul "erou pozitiv", care - prin comportamentul sau - trebuie sa fie modelul "omului de tip nou", cetateanului societatii comuniste. Versurile lui George Leslea -"Partidul e in toate/ E in cele ce sunt/ Si-n cele ce maine vor rade la soare/ E-n pruncul din leagan/ Si-n omul carunt/ E-n viata ce vesnic nu moare" - invatate de elevi in vreme de mai multe decenii, exprima cel mai exact natura dominatiei totalitare.

Prin aceasta, realismul socialist, departe de a fi intr-adevar "realist", prezinta viata intr-o perspectiva ideologica, transformand-o in mod arbitrar intr-o utopie. Humorul, ironia, satira, experimentarile stilistice, stigmatizate ca "decandentism burghez" si "formalism", devin imposibile, dar, neoficial, se multiplica prin reactiile la absurditatea programului literar.

Sunt considerate"snoabe", "mistice", "descompuse", "dezumanizate", "degenerate", "morbide" si "decadente" toate creatiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste,dadaiste,etc. Este condamnat, de asemenea, tot ce tine de estetism. Insusi locul in literatura al lui M.Eminescu e pus sub semnul intrebarii, caci poetul "nu numai ca a impartasit si propagat o filosofie idealista si un pesimism contagios, dar a si compus versuri ce poarta semnele "periculoase" ale formalismului decadent". Cine nu scria intr-un limbaj popular accesibil si nu avea o conceptie "inalta", materialist dialectica asupra vietii, cine arata o cat de mica simpatie pentru intimitati poetice, pentru naturalism, pentru erotism si divertisment, pentru proza analitica, politista sau de aventuri se descalifica in ochii partidului ca scriitor.