In Moldova, in tot timpul oranduirii feudale, pircalabul si starostele au fost principalii dregatori ai puterii centrale in tinuturi, unitatile admi?nistrative principale ale tarii. Obisnuit, dregatorii principali ai tinuturilor de la granita se numeau starosti, iar pircalabii, cei ai tinuturilor din interiorul tarii. Potrivit datelor cronicii moldo-polone, scrisa in jurul anului 1564, Moldova era impartita in 24 tinuturi, conduse fiecare de catre un pircalab si un vatav. In a doua jumatate al secolului al XVII-lea o parte din tinuturile Moldovei era administrate de catre doi pircalabi, iar altele de cite unul.
Denumirea de staroste si pircalab a variat in sensul ca se intilnesc starosti si in alte centre administrative ca de exemplu in Tecuci. Intr-un document din 18 aprilie 1578 se mentioneaza ca Giltu, starostele de Tecuci, a fost daruit de domnitorul Petru schiopul cu satul Matosasti, care fusese ,,domnesc>> supus Tecuciului. Cu toate acestea sint mentionati si pircalabi de Tecuci.
a. Atributiile fiscale. Activitatea agentilor fiscali, subalterni ai marelui vistiernic in tinuturi, era sprijinita de toti dregatorii administratiei locale de stat. In fruntea acestora se plaseaza permanent pircalabul, starostele si marii vatavi. Pircalabii, impreuna cu gostinarii, desetnicii etc. si subalternii acestora puteau intra in toate satele tinuturilor , si ocoalelor ca sa ,,implineasca>>, adica sa incaseze darile de la cei care trebuiau sa le plateasca, iar cind acestia nu aveau, de la cei care aveau. Prin urmare, pircalabii, atunci cind se deplasau in tinut, cu slujbele domniei>>, aveau obligatia de a-i sustine cu toata autoritatea lor pe toti slujbasii care aveau asemenea sarcini, deoarece realizarea incasarii impozitelor a fost permanent considerate ca o indatorire principala a marii majoritati a agentilor administratiei locale de stat.
Potrivit atributiilor fiscale delegate de organele puterii centrale, pircalabii controlau, dupa catastifele vistieriei, plata impozitelor de catre locuitori, efectuarea podvoadelor si ale celorlalte obligatii in munci fata de stat, sprijinind pe toti dregatorii care aveau aceasta sarcina, adica pe podvodari. Alaturi de globnici, podvodari si desugubinari, pircalabii ii ,,invaluiau>> pe locuitori, ii globeau, le luau boii pentru transporturi si ii obligau sa presteze diferite munci si podvoade, le luau caii in olac, bunurile unora pentru artii sau pentru alte sate.
Pircalabii raspundeau, alaturi de ceilalti agenti ai vistieriei, de realizarea incasarilor fiscului pe tinut. Tot pircalabii repartizau impozitele exceptionale sau de alta natura din tinut avind si sarcina de a supraveghea incasarea lor, alaturi de ceilalti slujbasi ai fiscului. Pircalabii raspundeau si de executarea ,, clacilor>> domnesti.
Cunoscind situatia de la fata locului se intelege de ce pircalabii erau delegati sa faca anchete si sa judece numeroase neintelegeri cu caracter fiscal, dar hotarurile lor puteau fi apelate la domn. Intre litigiile cu caracter fiscal cele mai numeroase au fost acelea prin care se reclamau despagubiri pentru impozitele locuitorilor fugiti si platite de cei ramasi pe loc, precum si ale acelora care platisera pentru cei care nu avusesera, pentru impuneri exagerate, pentru neplata cotei cuvenite de catre unii din cei care fusesera impusi in comun etc.
In concluzie, atributiile pircalabilor in tinuturi, in materia fiscala, au fost numeroase si de raspundere. Ei trebuiau sa sprijine si controleze pe toti slujbasii fiscului, pentru a-si indeplini sarcinile, putind fi facuti raspunzatori pentru nerealizarea incasarii integrale a impozitelor.
b. Atributiile judecatoresti. In regiunea incredintata pazei si administratiei lor pircalabii aveau si ample atributii judecatoresti.
Dimitrie Cantemir a consemnat ca deoarece ,,boierii cei mari sint tinuti mai totdeauna sa fie la curte si nu pot cerceta procesele tuturor, de aceea in toata tara s-au rinduit alti judecatori statornici care sa imparta dreptatea in fiecare oras si tirg, numiti in unele parti pircalabi, aiurea vornici sau camarasi".
Pircalabii se numeau de domn si erau mentinuti in functie atita timp cit credea el de cuviinta. In acelasi timp tot domnul controla cum imparteau dreptatea, stiind ca interventia lor principala se producea in procesele penale. Asa se si explica de ce erau atit de solicitati. Deci, fata de instanta suprema de judecata, prezidata de domn, cea teritoriala, subordonata celei centrale, a fost pircalabia.
Organizarea judecatoreasca locala, numarul instantelor si competenta celor care judecau au fost in functie sau mai bine zis legate de impartirea teritoriului. Bineinteles ca regimul judecatoresc creat initial, dupa intemeierea statului, a fost stins legat de proprietatea funciara, de apartenenta ei. Competenta instantelor, ca si componenta lor, pina la o anumita limita, a fost una pentru populatia din satele aflate in proprietate particulara, alta in cele nedonate sau domnesti si cu totul alta in orase. Cu timpul insa deosebirea din punct de vedere jurisdictional s-a sters dintre primele doua, o forma de organizare distincti continuind sa aiba doar comunitatile urbane. Ca atare s-a creat o oarecare nesiguranta in competenta jurisdictionala a agentilor locali ai puterii de stat pina ce s-a facut o delimitare si o organizare a teritoriului. Mai mult, trebuie mentionat ca in cea mai mare parte atributiile judecatoresti au fost precizate clar o data cu crearea tinuturilor.
Cind interesele de stat o cereau, domnul intervenea direct, in orice unitate teritoriala. In acest sens amintim salvconductul din mai 1426 acordat de Alexandra cel Bun trupelor polone in cazul in care ar fi trecut prin Moldova. Fiecare membru al acestei corp expeditionar era scos de sub jurisdictia dregatorilor locali, care nu puteau lua nici o masura impotriva lor.
La fel se intimpla - in sensul ca intervenea domnul - cind erau lezati, prin actiuni directe ale unor locuitori ai tarii, ambasadori sau calatori streini. Acestia, daca nu ar fi fost satisfacuti, puteau pune in discutie, in afara hotarelor, situatia din tara si capacitatea domnului.
Dupa un document din 26 iulie 1440, judecatorii
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
